Contract de intermediere imobiliara – model actualizat pentru anul 2026

Contract de intermediere imobiliară – model pentru vânzarea, cumpărarea sau închirierea unui imobil

Un contract de intermediere imobiliară este documentul prin care o agenție sau un intermediar se obligă să pună clientul în legătură cu o persoană interesată de încheierea unei tranzacții imobiliare. Contractul poate fi utilizat pentru vânzarea, cumpărarea, închirierea sau identificarea unui apartament, a unei case, a unui teren, a unui spațiu comercial ori a unui alt imobil.

Clientul poate fi proprietarul care dorește să găsească un cumpărător sau chiriaș, dar și persoana care caută un imobil pentru cumpărare ori închiriere. Serviciile agenției pot include realizarea anunțului, promovarea proprietății, selectarea persoanelor interesate, organizarea vizionărilor, transmiterea ofertelor și sprijinirea comunicării dintre părți.

Intermediarul nu devine proprietarul imobilului și nu poate decide în locul clientului dacă acesta acceptă un anumit preț. Rolul său principal este să faciliteze întâlnirea și negocierea dintre părțile viitorului contract.

Un model Contract de intermediere imobiliara trebuie să precizeze exact serviciile, durata, comisionul, exclusivitatea, persoanele prezentate de agenție și momentul în care remunerația devine datorată. Formulări generale precum „clientul datorează comision pentru orice tranzacție referitoare la imobil” pot genera conflicte dacă nu sunt definite participarea agenției și legătura dintre activitatea acesteia și contractul final.

Ce înseamnă intermedierea imobiliară

Prin intermediere, agenția se obligă să identifice și să pună clientul în legătură cu o persoană care ar putea încheia tranzacția urmărită.

Intermediarul este independent față de părțile viitorului contract. Acesta nu este, numai prin efectul contractului de intermediere, angajatul, reprezentantul sau mandatarul clientului.

Agenția poate negocia și transmite propuneri, dar nu trebuie să semneze contractul de vânzare, închiriere sau rezervare în numele clientului fără o împuternicire separată și suficientă.

Contractul trebuie să delimiteze serviciile de simplă intermediere de serviciile suplimentare de reprezentare, consultanță, fotografie, promovare, evaluare ori pregătire a documentelor.

Diferența dintre intermediere și reprezentare

Intermedierea presupune punerea în legătură a clientului cu un terț și facilitarea tranzacției.

Reprezentarea presupune dreptul unei persoane de a încheia acte juridice în numele alteia. Agenția nu dobândește automat acest drept numai pentru că organizează vizionările și discută despre preț.

Dacă proprietarul dorește ca agentul să semneze o promisiune, să primească avansul ori să încheie contractul în numele său, este necesară o împuternicire adaptată actului respectiv.

Contractul trebuie să evite formulările care îi oferă aparent agenției puteri nelimitate fără să stabilească actele pe care le poate realiza și limitele financiare ale mandatului.

Cine poate fi clientul agenției

Clientul poate fi proprietarul, coproprietarul, cumpărătorul, chiriașul, locatorul sau o persoană juridică interesată de o tranzacție.

Datele sale trebuie introduse complet și trebuie verificată calitatea în care solicită serviciile.

O persoană care locuiește într-un apartament, deține cheile sau afirmă că reprezintă proprietarul nu trebuie acceptată automat ca titular al dreptului de a vinde ori închiria.

Dacă clientul este o societate, contractul trebuie să indice denumirea, sediul, codul unic de înregistrare și reprezentantul legal.

Verificarea proprietarului imobilului

Agenția trebuie să solicite documentele din care rezultă dreptul clientului asupra imobilului și să verifice concordanța datelor principale.

Pentru o vânzare pot fi relevante actul de proprietate, documentația cadastrală și extrasul de carte funciară. Pentru o închiriere trebuie verificat dacă proprietarul ori deținătorul legal are dreptul de a transmite folosința.

Agenția nu înlocuiește notarul, cadastristul sau avocatul și nu poate garanta prin simpla preluare a anunțului că toate documentele sunt suficiente pentru încheierea tranzacției.

Contractul trebuie să arate ce verificări intră în comision și ce verificări trebuie realizate separat de client.

Imobilul aflat în coproprietate

Dacă proprietatea aparține mai multor persoane, agenția trebuie să identifice coproprietarii și cotele deținute.

Un singur coproprietar nu trebuie să promită vânzarea întregului imobil fără acordul celorlalți.

Contractul poate fi semnat de toți proprietarii sau de un reprezentant care prezintă o împuternicire corespunzătoare.

Trebuie stabilit cine aprobă prețul, cine primește ofertele și cine datorează comisionul.

Identificarea exactă a imobilului

Contractul trebuie să indice localitatea, adresa, tipul proprietății și datele cadastrale disponibile.

Pentru un apartament pot fi introduse suprafața, numărul camerelor, etajul, anexele și locul de parcare. Pentru o casă trebuie precizate terenul, construcțiile și anexele. Pentru un teren sunt importante suprafața, categoria de folosință, intravilanul sau extravilanul și accesul.

Dacă intermedierea privește numai o parte dintr-o proprietate, aceasta trebuie delimitată.

Informațiile utilizate în anunțuri trebuie să corespundă documentelor și situației cunoscute la momentul publicării.

Contractul încheiat cu proprietarul

Proprietarul poate solicita găsirea unui cumpărător sau a unui chiriaș.

Contractul trebuie să precizeze prețul de ofertă, limita în care agentul poate discuta negocierea și necesitatea aprobării proprietarului pentru orice modificare.

Agenția trebuie să stabilească serviciile de promovare, canalele utilizate, programul vizionărilor și modalitatea de transmitere a ofertelor.

Proprietarul trebuie să comunice informații reale privind imobilul, sarcinile, defectele, ocupanții, contractele existente și disponibilitatea pentru predare.

Contractul încheiat cu potențialul cumpărător

Cumpărătorul poate contracta agenția pentru identificarea unei proprietăți care corespunde criteriilor sale.

Documentul trebuie să menționeze tipul imobilului, zona, bugetul, suprafața, numărul camerelor și alte condiții importante.

Agenția trebuie să asigure vizionarea proprietăților care corespund preferințelor comunicate înainte de încheierea vânzării.

Cumpărătorul trebuie să știe dacă agenția lucrează și pentru proprietar și dacă primește comision de la ambele părți.

Contractul încheiat cu potențialul chiriaș

Persoana care caută o locuință sau un spațiu comercial poate solicita agenției identificarea unor oferte și organizarea vizionărilor.

Contractul trebuie să indice bugetul, zona, perioada dorită, numărul ocupanților și condițiile importante, precum animalele de companie, locul de parcare sau dreptul de a înregistra sediul unei firme.

Momentul în care se datorează comisionul trebuie legat clar de încheierea contractului de închiriere și de proprietatea prezentată prin participarea agenției.

Serviciile incluse în intermediere

Contractul trebuie să descrie serviciile pe care agenția se obligă efectiv să le presteze.

Acestea pot include verificarea preliminară a documentelor, fotografierea, redactarea anunțului, publicarea pe platforme, promovarea plătită, răspunsul la solicitări și selecția persoanelor interesate.

Pot fi incluse organizarea vizionărilor, transmiterea ofertelor, sprijinul în negociere și comunicarea cu notarul, banca, evaluatorul sau administratorul imobilului.

Dacă anumite servicii se plătesc separat, tarifele și condițiile trebuie indicate înainte de realizarea lor.

Obligația de informare înainte de semnare

Consumatorul trebuie să primească informații scrise, corecte, complete și precise încă din etapa precontractuală.

Agenția trebuie să comunice nivelul comisionului, informațiile disponibile privind prețurile practicate pentru proprietăți similare, situația juridică cunoscută și costurile estimative necesare pregătirii tranzacției.

Trebuie comunicate și deficiențele sau inconvenientele cunoscute ori care puteau fi cunoscute în mod rezonabil, precum umezeala, zgomotul, mirosurile, poluarea, riscul de inundații sau dezavantajele importante ale vecinătății.

Agenția nu trebuie să prezinte drept certă o informație neverificată numai pentru a grăbi semnarea.

Descrierea caracteristicilor imobilului

Pentru un potențial cumpărător trebuie comunicate caracteristicile generale care îi pot influența decizia.

Pot fi relevante dimensiunile, vechimea construcției, nivelul de finisare, orientarea, etajul, liftul, instalațiile, parcarea și accesul.

Trebuie diferențiate informațiile preluate din documente de cele furnizate numai de proprietar și de estimările agentului.

Termeni precum „lux”, „complet renovat”, „fără risc” sau „ideal pentru investiție” nu trebuie utilizați fără o bază reală și explicabilă.

Prețul solicitat sau bugetul cumpărătorului

Contractul trebuie să indice prețul solicitat de proprietar sau suma maximă pe care potențialul cumpărător este dispus să o plătească.

Agenția poate transmite propuneri de negociere, dar nu trebuie să accepte un preț în numele clientului fără mandat.

Orice modificare importantă a prețului trebuie confirmată în scris pentru a evita publicarea unor anunțuri contradictorii.

Durata contractului de intermediere

Documentul trebuie să indice data începerii și data încetării.

Durata trebuie să fie rezonabilă în raport cu serviciile, tipul proprietății și existența exclusivității.

Contractul trebuie să precizeze dacă se prelungește automat și cu cât timp înainte trebuie transmisă notificarea de neprelungire.

O prelungire automată pe perioade lungi, greu de oprit, trebuie analizată cu atenție, mai ales într-un contract standard încheiat cu un consumator.

Intermedierea fără exclusivitate

Într-un contract fără exclusivitate, proprietarul poate colabora cu mai multe agenții și poate căuta direct cumpărători ori chiriași.

Comisionul trebuie legat de tranzacția încheiată ca urmare a activității intermediarului respectiv.

Dacă tranzacția se realizează fără participarea agenției și contractul nu conține exclusivitate, consumatorului nu îi poate fi solicitat comisionul numai pentru că agenția a avut anterior imobilul în portofoliu.

Fiecare vizionare și persoană prezentată trebuie documentată pentru a putea fi stabilită contribuția agenției.

Clauza de exclusivitate

Exclusivitatea nu trebuie presupusă și trebuie acceptată expres de părți.

Prin această clauză, clientul se poate obliga să lucreze numai cu agenția respectivă pe durata stabilită.

Contractul trebuie să explice dacă proprietarul poate vinde direct, dacă poate răspunde solicitărilor primite anterior și ce se întâmplă cu persoanele care îl contactează fără intervenția agenției.

În schimbul exclusivității, agenția poate asuma obligații suplimentare privind bugetul de promovare, fotografiile profesionale, numărul anunțurilor, raportarea activității și organizarea vizionărilor.

Exclusivitatea nu înseamnă acceptarea automată a oricărei oferte

Proprietarul își păstrează dreptul de a decide dacă acceptă prețul și condițiile unei tranzacții.

Agenția nu trebuie să considere că simpla prezentare a unei persoane interesate obligă proprietarul să vândă.

Dacă se dorește o obligație de a accepta o ofertă care îndeplinește criterii exacte, aceasta trebuie formulată distinct și analizată cu atenție.

Comisionul agenției imobiliare

Comisionul poate fi stabilit ca procent din prețul vânzării, ca sumă fixă sau printr-o formulă legată de chirie.

Contractul trebuie să precizeze baza de calcul, moneda, TVA-ul și suma maximă datorată de consumator.

Dacă prețul final este negociat, trebuie să fie clar dacă procentul se aplică valorii solicitate inițial sau valorii efectiv înscrise în contractul de vânzare.

Pentru închiriere trebuie stabilit dacă remunerația reprezintă o lună de chirie, un procent ori o sumă fixă și dacă se calculează cu sau fără TVA.

Când este datorat comisionul

În principiu, intermediarul are dreptul la remunerație atunci când contractul urmărit se încheie ca urmare a activității sale.

Pentru consumator, situațiile în care comisionul devine datorat trebuie scrise expres în contract.

În cazul vânzării, tranzacția imobiliară este considerată încheiată la semnarea actului de vânzare-cumpărare de către vânzător și cumpărător.

O simplă vizionare, o discuție, o ofertă refuzată sau o promisiune nesemnată nu trebuie confundată automat cu finalizarea vânzării.

Când agenția nu poate solicita comision

Agenția nu poate solicita consumatorului plata comisionului dacă nu există un contract de intermediere încheiat între aceștia.

Comisionul nu poate fi solicitat dacă vânzarea sau închirierea urmărită nu s-a încheiat.

În lipsa unei clauze de exclusivitate, consumatorul nu datorează comision dacă tranzacția s-a realizat fără participarea agenției.

Documentele auxiliare, precum fișa de vizionare, nu trebuie utilizate pentru a ascunde lipsa unui contract clar privind serviciile și remunerația.

Fișa de vizionare

Fișa de vizionare poate dovedi că o anumită proprietate a fost prezentată unei persoane prin intermediul agenției.

Documentul trebuie să identifice imobilul, data, agentul și persoana care a participat.

Semnarea fișei nu trebuie să impună obligații ascunse, un comision necomunicat sau o exclusivitate care nu a fost explicată.

Dacă fișa conține clauze contractuale, clientul trebuie să aibă posibilitatea de a le citi înainte de semnare și trebuie să primească un exemplar.

Tranzacția încheiată cu o persoană prezentată de agenție

Contractul poate proteja agenția dacă proprietarul și persoana prezentată încearcă să finalizeze direct tranzacția pentru evitarea comisionului.

Trebuie definită persoana prezentată, dovada contactului și perioada în care clauza continuă să producă efecte după încetarea intermedierii.

Perioada nu trebuie stabilită excesiv și nu trebuie să acopere persoane cu care clientul avea deja o relație independentă înainte de contract.

Clientul poate declara în scris contactele și negocierile existente la început pentru a evita conflictele ulterioare.

Clauza de protecție după expirarea contractului

Agenția poate solicita comision pentru o tranzacție încheiată după expirare dacă aceasta reprezintă rezultatul activității desfășurate în timpul contractului.

Clauza trebuie să stabilească durata protecției și să se refere numai la persoanele ori proprietățile prezentate și documentate.

O obligație nelimitată în timp sau aplicabilă oricărei tranzacții viitoare trebuie evitată.

Plata comisionului în avans

Comisionul nu trebuie plătit în avans, integral sau parțial, fără acordul scris al consumatorului.

Dacă se acceptă un avans, contractul trebuie să precizeze serviciile acoperite și situațiile în care agenția este obligată să restituie suma.

Avansul nu trebuie confundat cu bugetul separat pentru publicitate, fotografii sau acte, dacă acestea sunt servicii distincte.

Fiecare sumă trebuie documentată prin factură, chitanță sau dovadă de plată.

Cheltuielile suplimentare ale agenției

Agenția poate solicita rambursarea unor cheltuieli numai dacă acest lucru este prevăzut expres și suficient de clar.

Pot fi relevante promovarea plătită, fotografierea, filmarea, deplasările ori obținerea anumitor documente.

Contractul trebuie să indice plafonul, necesitatea aprobării prealabile și documentele justificative.

Clientul nu trebuie obligat să plătească cheltuieli nedefinite numai pe baza afirmației că agenția a investit timp și resurse.

Aspectele care trebuie clarificate înainte de semnare

Clauzele penale și despăgubirile

Contractul poate stabili consecințe pentru încălcarea obligațiilor, dar acestea trebuie să fie clare, proporționale și conforme normelor aplicabile consumatorilor.

Clauza penală aplicată consumatorului nu poate stabili o sumă mai mare decât onorariul pe care acesta l-ar fi plătit dacă tranzacția s-ar fi încheiat.

Nu trebuie cumulate mai multe penalități pentru aceeași faptă astfel încât obligația finală să devină disproporționată.

Agenția trebuie să demonstreze situația care activează clauza și legătura cu serviciile prestate.

Comunicarea încheierii tranzacției către intermediar

Clientul trebuie să informeze agenția dacă a încheiat contractul intermediat.

Termenul, forma comunicării și informațiile necesare pentru calcularea comisionului trebuie precizate în document.

Pentru evitarea neînțelegerilor, clientul poate transmite o copie a paginilor relevante sau o confirmare privind data și prețul, cu protejarea informațiilor care nu sunt necesare.

Contractul trebuie să țină cont atât de regulile generale ale intermedierii, cât și de limitele speciale privind penalitățile și protecția consumatorului.

Comisionul perceput de la ambele părți

O agenție poate avea raporturi contractuale atât cu proprietarul, cât și cu cumpărătorul sau chiriașul.

Fiecare parte trebuie să fie informată despre existența celuilalt raport și despre comisionul pe care îl datorează.

Agentul trebuie să evite prezentarea ca reprezentant exclusiv al unei părți dacă este remunerat și de cealaltă parte și urmărește interese care pot fi diferite.

Contractul trebuie să delimiteze intermedierea neutră de reprezentarea exclusivă a clientului.

Obligațiile agenției

Agenția trebuie să presteze serviciile asumate cu bună-credință și să transmită clientului informațiile și ofertele relevante.

Anunțurile trebuie să reflecte caracteristicile cunoscute și să nu conțină afirmații înșelătoare.

Vizionările trebuie organizate cu respectarea proprietății, a programului și a datelor personale ale participanților.

Agenția trebuie să păstreze evidența persoanelor prezentate și a activităților realizate atunci când acestea sunt relevante pentru comision.

Obligațiile proprietarului

Proprietarul trebuie să furnizeze informații și documente reale și să comunice schimbările privind prețul, sarcinile, ocuparea sau disponibilitatea.

El trebuie să permită vizionările în condițiile convenite și să informeze agenția dacă primește o ofertă de la o persoană prezentată de aceasta.

Proprietarul nu trebuie să ascundă defecte, litigii ori restricții care pot influența tranzacția.

Dacă este convenită exclusivitatea, acesta trebuie să respecte procedura stabilită pentru contactele directe.

Obligațiile cumpărătorului sau chiriașului

Clientul trebuie să comunice criterii și bugete reale și să informeze agenția dacă a vizionat deja o anumită proprietate.

El trebuie să se prezinte la vizionările confirmate sau să anunțe anularea într-un termen rezonabil.

Cumpărătorul trebuie să realizeze verificările juridice, tehnice și financiare necesare înainte de semnarea contractului final.

Agenția nu trebuie tratată automat ca garant al structurii clădirii, al valorii viitoare sau al aprobării unui credit.

Verificarea juridică a imobilului

Contractul trebuie să indice dacă agenția realizează numai o verificare preliminară sau asigură și o analiză juridică specializată.

Extrasul de carte funciară, actele de proprietate, cadastrul, autorizațiile și sarcinile trebuie analizate înainte de cumpărare.

Pentru contractul final, notarul efectuează verificările care intră în competența sa, însă cumpărătorul trebuie să solicite explicații și să clarifice riscurile înainte de plata integrală.

Verificarea tehnică a imobilului

Agentul poate comunica defectele cunoscute, dar nu înlocuiește un inginer, arhitect, evaluator sau expert tehnic.

Cumpărătorul trebuie să verifice structura, instalațiile, infiltrațiile, suprafețele și concordanța dintre situația fizică și documente.

Contractul de intermediere nu trebuie să conțină o clauză prin care clientul declară că renunță la orice verificare numai pentru că a participat la o vizionare.

Protecția datelor personale

Agenția poate prelucra acte de identitate, date de contact, informații financiare și documente ale proprietății.

Clientul trebuie informat despre scopurile prelucrării, destinatari și perioada de păstrare.

Copiile documentelor nu trebuie transmise automat tuturor persoanelor care solicită informații despre anunț.

Fotografiile locuinței trebuie realizate astfel încât să nu expună inutil documente, fotografii de familie, sisteme de securitate ori bunuri personale.

Publicarea fotografiilor și a adresei

Contractul trebuie să permită sau să limiteze publicarea imaginilor, planului și localizării.

Proprietarul poate accepta afișarea zonei, dar nu și a numărului exact al apartamentului.

După încetarea colaborării, agenția trebuie să retragă anunțurile potrivit termenului convenit și să nu continue promovarea unei proprietăți indisponibile.

Denunțarea unilaterală a contractului

Contractul trebuie să prevadă condițiile în care clientul sau agenția poate înceta colaborarea prin notificare.

Trebuie stabilite termenul de preaviz, forma comunicării și efectele asupra anunțurilor, vizionărilor programate și cheltuielilor aprobate.

Dacă există exclusivitate, încetarea înainte de termen poate avea consecințe, dar acestea trebuie să fie clare și proporționale.

Rezilierea pentru neexecutarea obligațiilor

Contractul poate fi reziliat dacă agenția nu prestează serviciile asumate, publică informații neautorizate sau nu transmite ofertele primite.

Agenția poate solicita rezilierea dacă proprietarul furnizează documente false, împiedică repetat vizionările sau încheie pe ascuns o tranzacție cu o persoană prezentată.

Notificarea trebuie să descrie încălcarea și, dacă aceasta poate fi remediată, să acorde un termen rezonabil.

Forța majoră și imposibilitatea continuării

Contractul trebuie să reglementeze evenimentele externe care împiedică temporar ori definitiv prestarea serviciilor.

Lipsa persoanelor interesate, scăderea pieței sau refuzul unei oferte nu reprezintă automat forță majoră.

Părțile trebuie să stabilească obligația de notificare și efectele asupra duratei și cheltuielilor.

Clauzele abuzive în contractele cu consumatorii

Clauzele standard trebuie redactate clar, fără echivoc și într-un limbaj ușor de înțeles.

O clauză nenegociată poate fi considerată abuzivă dacă produce, contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorului.

Trebuie analizate cu atenție prelungirea automată, modificarea unilaterală a comisionului, penalitățile disproporționate, perioadele excesive de exclusivitate și obligațiile care continuă nelimitat după încetare.

Semnătura clientului nu transformă automat orice prevedere standard într-o clauză negociată individual.

Contractul încheiat online sau în afara sediului agenției

Contractul poate fi semnat electronic sau la distanță, dacă sunt respectate cerințele aplicabile.

Clientul trebuie să primească documentul complet, tarifele, condițiile de încetare și informațiile necesare înainte de exprimarea acordului.

Atunci când contractul este încheiat cu un consumator online ori în afara spațiilor comerciale, trebuie verificată aplicarea regulilor privind dreptul de retragere și începerea prestării înainte de expirarea termenului legal.

O imagine inserată a semnăturii nu trebuie confundată automat cu o semnătură electronică verificabilă.

Litigiile privind comisionul

Un litigiu apare frecvent atunci când clientul și agenția nu sunt de acord asupra persoanei care a determinat tranzacția.

Contractul, fișele de vizionare, mesajele, ofertele și programările pot demonstra activitatea de intermediere.

Instanța poate analiza legătura dintre serviciile agenției și contractul final, exclusivitatea, informarea clientului și caracterul clauzelor aplicate.

Părțile pot încerca soluționarea amiabilă înainte de inițierea unei proceduri judiciare.

Documente și informații necesare pentru completarea contractului

• datele complete ale agenției, agentului și clientului;
• calitatea clientului de proprietar, cumpărător, locator sau chiriaș;
• actul de proprietate și datele de identificare ale imobilului;
• prețul solicitat ori bugetul disponibil;
• serviciile concrete pe care agenția le va presta;
• durata, prelungirea și condițiile de încetare;
• existența sau lipsa clauzei de exclusivitate;
• comisionul, TVA-ul, baza de calcul și momentul plății;
• cheltuielile suplimentare și limita lor maximă;
• modul de documentare a vizionărilor și persoanelor prezentate;
• perioada de protecție aplicabilă după încetare;
• regulile privind publicitatea, fotografiile și datele personale.

Greșeli frecvente la redactarea contractului

O greșeală frecventă este semnarea unui formular înainte de citirea comisionului și a exclusivității.

Serviciile agenției nu trebuie descrise numai prin expresia „intermediere imobiliară”.

Comisionul nu trebuie lăsat fără bază de calcul, TVA și scadență.

Exclusivitatea nu trebuie ascunsă într-o anexă ori într-un text greu de observat.

Fișa de vizionare nu trebuie să introducă obligații care nu au fost comunicate clientului.

Proprietarul nu trebuie să permită publicarea unor informații sau fotografii neverificate.

Agenția nu trebuie să solicite consumatorului comision dacă tranzacția nu s-a încheiat.

Cheltuielile de promovare nu trebuie cerute dacă nu au fost prevăzute și aprobate.

Perioada de protecție nu trebuie să fie nelimitată și aplicabilă oricărei persoane.

Încetarea colaborării nu trebuie comunicată numai verbal.

Completarea online a contractului

Un formular online poate ajuta la introducerea datelor agenției, clientului, imobilului, serviciilor, comisionului și duratei.

Documentul poate fi descărcat în format editabil pentru negocierea clauzelor și în PDF pentru semnare.

Modelul trebuie adaptat în funcție de rolul clientului, tipul tranzacției și existența exclusivității.

Formularul nu poate verifica dreptul de proprietate, situația juridică, starea tehnică ori contribuția reală a agenției la tranzacția viitoare.

De ce este important un contract complet

Clientul poate înțelege serviciile pe care le primește și costul maxim al colaborării.

Agenția poate demonstra proprietățile și persoanele prezentate și poate stabili situațiile în care remunerația este datorată.

Clauzele privind exclusivitatea, vizionările și perioada de protecție reduc conflictele privind tranzacțiile încheiate direct.

Informarea privind situația juridică, inconvenientele cunoscute și costurile estimate permite consumatorului să ia o decizie mai bine fundamentată.

Un Contract de intermediere imobiliară bine redactat trebuie să reflecte serviciile reale și să stabilească transparent comisionul, exclusivitatea și condițiile încetării. Documentul trebuie păstrat împreună cu anexele, fișele de vizionare, ofertele, notificările, facturile și comunicările privind tranzacția finală.