Contract de cesiune – model actualizat pentru anul 2026

Contract de cesiune – model pentru transferul unei creanțe, al unui contract sau al altor drepturi

Un contract de cesiune este documentul prin care o persoană transmite unei alte persoane un drept, o creanță, o poziție contractuală sau un alt element patrimonial care poate fi transferat. Persoana care transmite dreptul este denumită cedent, iar persoana care îl dobândește este denumită cesionar.

Termenul „cesiune” nu desemnează o singură operațiune juridică. În practică, poate fi vorba despre cesiunea unei creanțe, cesiunea unui contract, cesiunea drepturilor patrimoniale de autor, transmiterea părților sociale sau transferul altor drepturi pentru care există reguli speciale.

Din acest motiv, un model Contract de cesiune trebuie adaptat exact obiectului transferului. Un formular redactat pentru o factură neachitată nu poate fi utilizat fără modificări pentru transmiterea unui contract de închiriere, a drepturilor asupra unei opere sau a părților sociale dintr-o societate.

În cazul cesiunii de creanță, creditorul transmite cesionarului dreptul de a solicita plata de la debitor. Codul civil definește cesiunea de creanță ca fiind convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț și reglementează această operațiune la art. 1.566–1.592.

În cazul cesiunii contractului, nu este transferat numai dreptul de a încasa o sumă, ci poziția unei părți dintr-un contract aflat în executare, împreună cu drepturile și obligațiile sale. O astfel de operațiune presupune, ca regulă, acordul celeilalte părți contractante și respectarea formei cerute pentru contractul transferat.

Ce înseamnă cesiunea de creanță

Cesiunea de creanță permite creditorului inițial să transmită unei alte persoane dreptul de a încasa o datorie.

De exemplu, o societate care are de primit 30.000 de lei pentru servicii executate poate transmite creanța unei alte societăți. După îndeplinirea formalităților necesare, noul creditor va putea solicita debitorului plata.

În această operațiune există trei persoane relevante: cedentul, cesionarul și debitorul cedat.

Cedentul este creditorul inițial. Cesionarul este noul creditor. Debitorul cedat este persoana care trebuie să îndeplinească obligația, de regulă prin plata unei sume.

Debitorul nu este, în mod obișnuit, parte la contractul prin care creanța este transmisă. Totuși, cesiunea trebuie să îi devină opozabilă prin mecanismul prevăzut de lege, pentru ca acesta să știe cui trebuie să plătească.

Ce înseamnă cesiunea unui contract

Cesiunea contractului presupune înlocuirea uneia dintre părțile unui contract cu o altă persoană.

Cesionarul preia poziția contractuală a cedentului, ceea ce poate include atât drepturi, cât și obligații. De exemplu, poate fi transferată poziția unui chiriaș, a unui beneficiar de servicii sau a unei părți dintr-un contract comercial, dacă sunt îndeplinite condițiile legale și contractuale.

Spre deosebire de cesiunea unei simple creanțe, cesiunea contractului necesită, ca regulă, consimțământul contractantului cedat. Acesta trebuie să accepte persoana care va prelua obligațiile și drepturile din raportul contractual.

Dacă acordul celeilalte părți a fost exprimat anticipat în contractul inițial, cesiunea îi produce efecte din momentul notificării sau acceptării, în condițiile documentului și ale legii.

Diferența dintre cesiunea creanței și cesiunea contractului

Prin cesiunea creanței este transferat, în principal, dreptul creditorului de a primi o prestație. Obligațiile principale ale cedentului din contractul inițial nu sunt transferate automat.

Prin cesiunea contractului este transmisă întreaga poziție contractuală, inclusiv obligațiile care nu au fost încă executate.

Dacă o firmă a prestat deja serviciile și are numai dreptul de a încasa factura, poate fi potrivită cesiunea de creanță.

Dacă serviciile trebuie să continue, iar o altă firmă va prelua executarea, facturarea, garanțiile și celelalte obligații, poate fi necesară cesiunea contractului sau încheierea unei alte operațiuni juridice adecvate.

Cesiunea cu titlu oneros și cesiunea gratuită

Cesiunea este cu titlu oneros atunci când cesionarul plătește un preț sau oferă o altă contraprestație pentru dreptul dobândit.

Prețul cesiunii poate fi egal cu valoarea nominală a creanței, dar poate fi și mai mic. O creanță scadentă și dificil de recuperat poate fi cesionată la un preț redus, cesionarul asumându-și riscul și costurile recuperării.

Cesiunea este gratuită atunci când dreptul este transmis fără plata unui preț. Într-o asemenea situație trebuie analizate regulile actelor cu titlu gratuit și efectele fiscale ori patrimoniale aplicabile.

Contractul trebuie să precizeze expres caracterul oneros sau gratuit. Lipsa unei formulări clare poate conduce la neînțelegeri privind obligația cesionarului de a plăti și garanțiile asumate de cedent.

Creanțele care pot fi cesionate

Pot fi cesionate numeroase creanțe bănești rezultate din contracte de vânzare, prestări servicii, împrumuturi, chirii, facturi, despăgubiri sau alte raporturi juridice.

Creanța trebuie să fie identificată sau cel puțin determinabilă. Contractul trebuie să indice sursa, debitorul, valoarea, scadența și documentele din care rezultă.

Poate fi cesionată și o creanță viitoare, dacă aceasta poate fi identificată în mod suficient atunci când ia naștere. O formulare precum „toate veniturile viitoare” trebuie însă detaliată prin contractele, perioadele sau activitățile din care creanțele vor rezulta.

Nu toate drepturile pot fi cesionate. Unele sunt strâns legate de persoana creditorului, sunt interzise prin lege sau sunt supuse unor condiții speciale.

Creanțele care nu trebuie transferate printr-un model general

Drepturile nepatrimoniale și drepturile strict personale nu trebuie tratate ca simple creanțe comerciale.

Creanțele privind întreținerea, anumite prestații sociale, drepturile legate exclusiv de persoana titularului și alte drepturi protejate pot avea restricții sau pot fi netransmisibile.

De asemenea, titlurile de valoare, instrumentele financiare și transferurile universale sunt supuse unor reglementări proprii și nu trebuie documentate printr-un model obișnuit de cesiune de creanță.

Verificarea contractului din care rezultă creanța

Înainte de cesiune trebuie verificat contractul inițial.

Acesta poate conține o interdicție de cesiune, o obligație de notificare, necesitatea acordului debitorului sau o procedură specială.

Trebuie verificat dacă cedentul și-a executat propriile obligații. Dacă debitorul poate invoca neexecutarea, compensarea, nulitatea sau alte apărări, cesionarul poate dobândi o creanță dificil de recuperat.

Documentul trebuie analizat împreună cu facturile, procesele-verbale, comenzile, dovezile de livrare și comunicările dintre părți.

Identificarea cedentului

Cedentul trebuie identificat prin datele actuale.

Pentru o persoană fizică se menționează numele, domiciliul, codul numeric personal și datele actului de identitate.

Pentru o societate se introduc denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, datele registrului comerțului și reprezentantul care semnează.

Persoana care semnează trebuie să aibă dreptul de a transmite creanța, contractul sau dreptul respectiv.

Identificarea cesionarului

Cesionarul trebuie identificat în aceeași manieră, prin date complete și verificabile.

Contractul trebuie să indice contul bancar în care debitorul va plăti, dacă obiectul cesiunii este o creanță bănească.

Dacă cesionarul este o firmă specializată în recuperarea creanțelor, trebuie verificate identitatea, datele de contact și persoanele autorizate să comunice cu debitorul.

Identificarea debitorului cedat

Debitorul trebuie identificat prin nume sau denumire, domiciliu ori sediu, cod de identificare și contractul din care rezultă obligația.

Dacă există mai mulți debitori, contractul trebuie să arate suma datorată de fiecare și natura răspunderii lor.

Nu este suficientă menționarea unei facturi dacă există mai mulți clienți cu denumiri asemănătoare sau mai multe raporturi între aceleași persoane.

Descrierea creanței cesionate

Creanța trebuie descrisă prin contractul de origine, numărul și data facturilor, valoarea principalului, moneda și scadența.

Trebuie precizat dacă sunt transferate și dobânzile, penalitățile, garanțiile, privilegiile și celelalte accesorii.

Dacă debitorul a efectuat plăți parțiale, soldul trebuie calculat la data cesiunii.

Contractul trebuie să arate dacă se transferă întreaga creanță sau numai o parte determinată.

Cesiunea parțială a creanței

Cedentul poate transmite numai o parte din suma datorată, dacă natura creanței și regulile aplicabile permit această divizare.

Contractul trebuie să indice exact valoarea transferată și suma care rămâne cedentului.

Debitorul trebuie informat cui și în ce proporție trebuie să plătească.

O cesiune parțială formulată neclar poate determina plata în contul greșit sau poate crea conflicte între cei doi creditori.

Prețul cesiunii

Prețul trebuie exprimat în cifre și litere, împreună cu moneda.

Contractul trebuie să precizeze dacă plata se realizează la semnare, după notificarea debitorului, după predarea documentelor sau în mai multe tranșe.

Prețul cesiunii nu trebuie confundat cu valoarea creanței. O creanță de 100.000 de lei poate fi transmisă pentru un preț diferit, dacă părțile acceptă și operațiunea nu urmărește un scop nelegal.

În cazul unei cesiuni gratuite trebuie menționat că cesionarul nu datorează un preț.

Modalitatea de plată a prețului

Plata prin transfer bancar oferă o dovadă clară și trebuie să conțină explicația referitoare la contractul de cesiune.

Dacă prețul este plătit în tranșe, fiecare scadență trebuie indicată.

Părțile pot condiționa o parte din preț de recuperarea efectivă a creanței, dar formula trebuie să fie transparentă.

Trebuie stabilit dacă cesionarul suportă riscul integral al neîncasării sau dacă cedentul restituie prețul în anumite situații.

Documentele care trebuie predate cesionarului

Cedentul trebuie să predea documentele necesare pentru dovedirea și recuperarea dreptului.

Acestea pot include contractul inițial, actele adiționale, facturile, comenzile, procesele-verbale, confirmările de sold, notificările și garanțiile.

Predarea trebuie consemnată printr-un proces-verbal sau o anexă.

Dacă sunt predate numai copii, contractul trebuie să indice cine păstrează originalele și în ce condiții pot fi consultate ori prezentate în instanță.

Elementele care trebuie clarificate în contract

Momentul în care cesiunea produce efecte între părți

Contractul trebuie să indice data la care dreptul este transferat între cedent și cesionar.

Părțile pot stabili că transferul are loc la semnare, la plata prețului sau după îndeplinirea unei condiții.

Dacă cesiunea depinde de o aprobare, de predarea unor documente ori de plata integrală, acest mecanism trebuie descris.

Momentul transferului între părți trebuie diferențiat de momentul în care cesiunea devine opozabilă debitorului sau altor terți.

Notificarea debitorului cedat

Debitorul trebuie informat că dreptul de creanță a fost transferat și că plata trebuie efectuată noului creditor.

Potrivit regulilor Codului civil, debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă sau primește o comunicare scrisă care identifică cesionarul și creanța. Pentru o cesiune parțială trebuie indicată și întinderea transferului.

Comunicarea trebuie să conțină datele noului creditor, contractul ori factura, soldul, contul de plată și data de la care plata trebuie direcționată către cesionar.

Este recomandată transmiterea printr-o metodă care permite dovedirea conținutului și primirii.

Cine transmite notificarea

Notificarea poate fi transmisă de cedent, de cesionar sau de ambele persoane, în funcție de organizarea contractului.

Dacă notificarea provine numai de la cesionar, debitorul poate solicita dovada scrisă a cesiunii înainte de a efectua plata. Codul civil îi permite să suspende plata până când această dovadă îi este comunicată.

Pentru protejarea datelor comerciale, nu este întotdeauna necesară transmiterea întregului contract cu toate clauzele privind prețul cesiunii. Debitorul trebuie însă să primească dovada suficientă că noul creditor este îndreptățit să încaseze.

Plata efectuată vechiului creditor

Dacă debitorul plătește cedentului înainte ca cesiunea să îi fie opozabilă, plata poate produce efectul stingerii obligației, în condițiile legii.

După primirea unei notificări corespunzătoare, debitorul trebuie să plătească cesionarului.

Cedentul trebuie să transmită cesionarului orice sumă încasată după data transferului, dacă documentul și situația juridică impun acest lucru.

Contractul trebuie să conțină o obligație de informare imediată privind orice plată sau comunicare primită de la debitor.

Apărările pe care le poate invoca debitorul

Cesiunea nu trebuie să agraveze artificial situația debitorului.

Acesta poate invoca față de cesionar anumite apărări pe care le putea opune cedentului, precum plata realizată, nulitatea, neexecutarea, prescripția ori compensarea, în condițiile legii.

Cesionarul trebuie să verifice dacă debitorul a contestat factura, serviciile, cantitatea, calitatea sau scadența.

Contractul trebuie să oblige cedentul să comunice toate reclamațiile și litigiile cunoscute.

Creanța litigioasă

O creanță poate fi cesionată chiar dacă face obiectul unui litigiu, dar cesionarul trebuie să cunoască situația.

Contractul trebuie să indice instanța, numărul dosarului, stadiul și pretențiile formulate.

Părțile trebuie să stabilească cine continuă procesul, cine suportă cheltuielile și cum sunt predate documentele.

Cesionarul nu trebuie să cumpere creanța numai pe baza unei facturi dacă există deja o hotărâre nefavorabilă sau o contestație importantă nedeclarată.

Garanția pentru existența creanței

La cesiunea cu titlu oneros, cedentul garantează, ca regulă, existența creanței la momentul transferului, dacă părțile nu stabilesc altfel în limitele permise.

La cesiunea gratuită, întinderea garanției este diferită și trebuie formulată expres dacă cesionarul dorește o protecție suplimentară. Codul civil distinge între obligația de garanție aferentă cesiunii oneroase și cea gratuită.

Cedentul trebuie să declare că nu a încasat deja suma, că nu a transmis creanța altcuiva și că nu a renunțat la ea.

Garanția privind solvabilitatea debitorului

Existența unei creanțe nu înseamnă că debitorul are resursele necesare pentru plată.

Cedentul nu garantează automat solvabilitatea debitorului în orice situație. Dacă dorește să își asume această răspundere, contractul trebuie să precizeze perioada, limita și condițiile.

Cesionarul trebuie să efectueze propriile verificări privind situația debitorului, insolvența, executările și patrimoniul disponibil.

Cesiunile succesive

Aceeași creanță nu trebuie transmisă mai multor cesionari.

Contractul trebuie să conțină declarația cedentului că dreptul nu a fost cesionat anterior și nu este grevat de alte transferuri incompatibile.

În cazul cesiunilor succesive, regulile privind prioritatea și opozabilitatea pot determina care cesionar este preferat. Momentul comunicării către debitor sau al acceptării cu dată certă poate avea o importanță decisivă.

Cesiunea și garanțiile creanței

Odată cu creanța pot fi transmise și garanțiile, privilegiile, ipotecile, fideiusiunile și celelalte accesorii, în condițiile legii.

Contractul trebuie să le identifice individual.

Pentru anumite garanții sunt necesare formalități de publicitate, notificare sau înscriere.

Predarea unui contract de fideiusiune ori a unei ipoteci nu trebuie confundată cu îndeplinirea tuturor formalităților necesare pentru opozabilitatea transferului.

Cesiunea unei creanțe garantate cu ipotecă

Dacă creanța este garantată prin ipotecă imobiliară, cesionarul trebuie să primească actele și să îndeplinească formalitățile de publicitate corespunzătoare.

Contractul trebuie să identifice imobilul, cartea funciară și rangul ipotecii.

Trebuie verificate sarcinile anterioare, suma garantată și eventualele litigii.

Pentru o asemenea operațiune este recomandată verificarea notarială și juridică înainte de plata prețului cesiunii.

Cesiunea unui contract de închiriere

Un chiriaș nu trebuie să își transfere automat poziția către o altă persoană numai prin semnarea unui contract între ei.

Trebuie verificat contractul de închiriere și acordul proprietarului.

Noul chiriaș trebuie să preia obligațiile privind chiria, garanția, utilitățile, destinația și restituirea spațiului.

Actul trebuie să clarifice dacă vechiul chiriaș este eliberat de obligațiile viitoare și cum se tratează datoriile anterioare.

Cesiunea unui contract de prestări servicii

Cesiunea poate fi relevantă atunci când un prestator sau beneficiar este înlocuit în timpul executării.

Cealaltă parte trebuie să accepte noul contractant, în condițiile legii și contractului inițial.

Trebuie stabilit cine răspunde pentru lucrările deja executate, avansuri, garanții și defecte.

Cesiunea nu trebuie utilizată pentru a înlocui fără acord un prestator ales datorită calificării sale personale.

Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor

Autorul sau titularul poate transmite drepturile patrimoniale de utilizare a unei opere, dar drepturile morale nu se cesionează în același mod.

Legea nr. 8/1996 permite cesiunea exclusivă sau neexclusivă și limitarea transferului în funcție de drept, durată și teritoriu.

Contractul trebuie să precizeze concret drepturile transmise, modalitățile de utilizare, durata, teritoriul și remunerația. Legea impune ca aceste elemente să fie menționate pentru fiecare drept patrimonial transferat.

O formulare generală precum „autorul cedează toate drepturile” poate fi insuficientă dacă nu sunt descrise reproducerea, distribuirea, comunicarea publică, adaptarea, traducerea sau utilizarea online.

Cesiunea exclusivă și neexclusivă

Prin cesiunea exclusivă, cesionarul dobândește dreptul de utilizare în limitele convenite, iar titularul nu mai poate folosi sau transmite același drept în acele limite.

Prin cesiunea neexclusivă, titularul poate continua să utilizeze dreptul și îl poate transmite și altor persoane, dacă documentul permite.

Caracterul exclusiv trebuie menționat expres și trebuie corelat cu teritoriul, durata și modalitățile de utilizare.

Cesiunea părților sociale

Transmiterea părților sociale dintr-un SRL este o operațiune specială, care modifică structura asociaților și actul constitutiv.

Legea societăților permite transmiterea între asociați, iar transferul către persoane din afara societății este supus aprobării prevăzute de lege și actul constitutiv. Transmiterea trebuie înscrisă în registrul comerțului și produce efecte față de terți din momentul înregistrării.

ONRC publică lista documentelor necesare pentru această mențiune. Cererea și actele pot fi depuse la ghișeu, prin poștă, curier sau electronic, iar documentele trebuie adaptate situației actuale a societății.

Începând cu 18 decembrie 2025 au intrat în vigoare și cerințe speciale privind notificarea organului fiscal și, în anumite situații legate de controlul unei societăți cu obligații fiscale restante, constituirea unor garanții și prezentarea documentelor fiscale necesare.

Cesiunea unei mărci sau a altui drept de proprietate intelectuală

Transferul unei mărci, al unui desen, al unui brevet sau al altui drept înregistrat trebuie adaptat legislației speciale.

Contractul trebuie să identifice numărul de înregistrare, clasele, teritoriul, durata și drepturile transferate.

Pentru opozabilitate și actualizarea titularului pot fi necesare înscrieri în registrele autorității competente.

Un model general de cesiune de creanță nu este suficient pentru un asemenea transfer.

Forma contractului de cesiune

Este recomandată forma scrisă chiar și atunci când legea nu impune autentificarea.

Pentru cesiunea contractului, documentul și acceptarea celeilalte părți trebuie încheiate în forma cerută pentru validitatea contractului cedat. Dacă actul inițial este supus unei forme solemne, aceeași cerință trebuie respectată și la transfer.

Pentru drepturi asupra imobilelor, ipoteci, participații societare sau alte operațiuni speciale pot fi necesare autentificarea, publicitatea ori înregistrarea.

Este necesară autentificarea notarială

O cesiune obișnuită de creanță poate fi încheiată printr-un document sub semnătură privată, dacă nu există o cerință specială.

Notarul poate fi necesar sau util atunci când sunt transferate drepturi garantate cu ipoteci, contracte autentice, drepturi asupra imobilelor ori când părțile doresc verificări suplimentare.

Legalizarea unei semnături sau atribuirea unei date certe nu trebuie confundată cu autentificarea conținutului întregului contract.

Data contractului și data certă

Data trebuie indicată clar, deoarece poate influența momentul transferului și prioritatea față de alte persoane.

Dacă există riscul unor cesiuni succesive, al insolvenței sau al contestării momentului semnării, părțile trebuie să analizeze obținerea unei date certe ori realizarea formalităților de publicitate.

Data înscrisă de părți nu produce automat toate efectele unei date certe în raport cu terții.

Declarațiile cedentului

Cedentul trebuie să declare că este titularul dreptului și că are capacitatea de a-l transfera.

Trebuie să confirme că obiectul cesiunii nu a fost transmis anterior, stins, compensat sau grevat de drepturi incompatibile.

De asemenea, trebuie să comunice litigiile, notificările, plățile parțiale și apărările debitorului.

Declarațiile false pot atrage răspunderea cedentului și obligația de restituire a prețului ori de reparare a prejudiciului.

Obligațiile cesionarului

Cesionarul trebuie să plătească prețul la termen și să respecte limitele dreptului dobândit.

El trebuie să utilizeze documentele și datele primite numai pentru scopul cesiunii.

În raport cu debitorul, cesionarul nu trebuie să solicite sume mai mari decât cele rezultând din creanță, dobânzi și accesorii valabile.

Dacă este transferat un contract, cesionarul trebuie să execute obligațiile preluate de la data stabilită.

Confidențialitatea

Dosarul unei creanțe sau al unui contract poate conține informații comerciale, date personale și documente financiare.

Contractul trebuie să limiteze utilizarea și divulgarea informațiilor.

Cesionarul trebuie să protejeze documentele debitorului și să nu le utilizeze pentru alte scopuri.

Nu trebuie predate date care nu sunt necesare identificării, verificării și recuperării dreptului.

Protecția datelor personale

Atunci când dosarul conține date despre persoane fizice, cedentul și cesionarul trebuie să stabilească temeiul și scopul transmiterii.

Debitorul trebuie informat în mod corespunzător atunci când datele sale sunt prelucrate de o altă entitate.

Contractul nu trebuie să permită folosirea datelor pentru publicitate, profilare sau alte activități fără un temei distinct.

Taxele și implicațiile contabile

Prețul cesiunii, diferența dintre valoarea nominală și suma plătită, veniturile, pierderile și recuperările trebuie înregistrate corect.

Tratamentul fiscal diferă în funcție de natura creanței, calitatea părților și scopul operațiunii.

O cesiune între societăți afiliate trebuie documentată cu atenție și analizată în raport cu condițiile economice.

Părțile trebuie să consulte contabilul sau consultantul fiscal înainte de înregistrarea operațiunii.

Încetarea și desființarea cesiunii

Contractul poate înceta prin executare, acord, rezoluțiune sau alte cauze prevăzute.

Dacă cesionarul nu plătește prețul, cedentul poate solicita măsurile stabilite în contract și lege.

Dacă se constată că dreptul nu exista, trebuie clarificată restituirea prețului, a documentelor și a sumelor încasate.

Desființarea raportului dintre cedent și cesionar nu trebuie să afecteze automat debitorul fără o nouă notificare clară.

Notificările dintre părți

Contractul trebuie să indice adresele poștale, electronice și persoanele de contact.

Schimbarea contului bancar trebuie comunicată printr-o procedură sigură, pentru prevenirea fraudelor.

Notificările privind plata prețului, litigiile, încasările și încetarea trebuie realizate în scris.

Un mesaj informal nu trebuie să fie singura dovadă pentru schimbarea creditorului sau a contului de plată.

Soluționarea litigiilor

Părțile pot stabili o etapă de negociere înainte de sesizarea instanței.

Contractul trebuie să indice legea aplicabilă și competența, în limitele permise.

Pentru o creanță litigioasă trebuie clarificat cine coordonează avocatul, cine suportă taxele și cine decide asupra unei tranzacții.

Cesionarul trebuie să primească toate documentele necesare înainte de expirarea termenelor procedurale sau de prescripție.

Completarea online a contractului

Un formular online poate ajuta la selectarea tipului de cesiune și la completarea datelor părților, creanței, prețului și notificării.

Documentul poate fi generat în format editabil și PDF.

Modelul trebuie verificat înainte de semnare, mai ales dacă este vorba despre cesiunea unui contract, drepturi de autor, părți sociale, ipoteci sau o creanță litigioasă.

Generarea contractului nu realizează automat notificarea debitorului, înscrierea în registrul comerțului sau publicitatea unei garanții.

Informații și documente necesare pentru contract

• datele de identificare ale cedentului și cesionarului;
• datele debitorului sau ale contractantului cedat;
• tipul exact al cesiunii și dreptul transmis;
• contractul, factura, opera sau participația din care rezultă dreptul;
• valoarea creanței, moneda, soldul și scadența;
• prețul cesiunii și modalitatea de plată;
• dobânzile, penalitățile și garanțiile transferate;
• litigiile, contestațiile și plățile parțiale existente;
• lista documentelor originale și a copiilor predate;
• procedura și responsabilitatea notificării debitorului;
• declarațiile și garanțiile asumate de cedent;
• data transferului, încetarea și soluționarea disputelor.

Greșeli frecvente la redactarea contractului

O greșeală frecventă este utilizarea aceluiași model pentru orice tip de cesiune.

Creanța nu trebuie descrisă numai printr-o sumă, fără contract, debitor și scadență.

Contractul nu trebuie să omită plățile parțiale și contestațiile debitorului.

Prețul cesiunii nu trebuie confundat cu valoarea nominală a creanței.

Debitorul nu trebuie informat numai telefonic.

Cesiunea contractului nu trebuie realizată fără acordul celeilalte părți atunci când acesta este necesar.

Drepturile de autor nu trebuie transferate prin expresia generală „toate drepturile”, fără durată, teritoriu și modalități de utilizare.

Părțile sociale nu trebuie tratate ca o creanță și transferate fără modificarea actului constitutiv și înregistrarea la ONRC.

Cesionarul nu trebuie să plătească prețul fără verificarea existenței dreptului și a documentelor.

Cedentul nu trebuie să încaseze de la debitor și să păstreze sumele primite după transfer.

De ce este important un contract de cesiune bine redactat

Documentul stabilește ce drept este transferat, în ce întindere și de la ce dată.

Cesionarul poate verifica documentele, garanțiile și riscul de neîncasare.

Cedentul își delimitează obligațiile și condițiile în care garantează existența dreptului.

Debitorul știe cui trebuie să plătească și poate solicita dovada transferului.

Un Contract de cesiune bine completat trebuie să fie adaptat obiectului său și formalităților speciale. Transferul unei creanțe, al unui contract, al drepturilor de autor sau al părților sociale produce efecte diferite și nu trebuie realizat printr-un formular generic fără verificarea raportului juridic inițial.