Demisia cu acordul partilor – model actualizat pentru anul 2026

Demisia cu acordul partilor pentru încetarea contractului la data convenită

Demisia cu acordul partilor este expresia folosită frecvent pentru situația în care salariatul solicită încetarea contractului individual de muncă, iar angajatorul acceptă data propusă. Din punct de vedere juridic, documentul nu reprezintă o demisie propriu-zisă, ci o solicitare de încetare a contractului prin acordul părților.

Această variantă este utilă atunci când salariatul dorește să plece fără efectuarea unui preaviz complet, iar angajatorul este de acord cu încetarea. Părțile pot stabili orice dată acceptată de ambele, inclusiv ziua depunerii cererii sau o dată ulterioară care permite predarea responsabilităților.

Solicitarea salariatului nu produce singură încetarea contractului. Pentru aplicarea acestei proceduri este necesar consimțământul expres al angajatorului. Dacă angajatorul nu acceptă, salariatul poate continua raportul de muncă sau poate depune o demisie obișnuită, cu respectarea preavizului aplicabil.

Ce înseamnă încetarea contractului prin acordul părților

Codul muncii prevede că un contract individual de muncă poate înceta ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea. Temeiul juridic este art. 55 lit. b), distinct de demisie, concediere și încetarea de drept.

Inițiativa poate aparține salariatului sau angajatorului. Indiferent cine propune încetarea, cealaltă parte trebuie să accepte atât modalitatea, cât și data. Lipsa unui răspuns sau simpla primire a cererii nu trebuie interpretată automat ca aprobare.

De exemplu, un salariat care a primit o ofertă pentru un nou loc de muncă poate solicita încetarea contractului începând cu data de 15 august. Angajatorul poate accepta această dată, poate propune o altă dată sau poate refuza solicitarea. Contractul încetează prin acord numai dacă părțile ajung la aceeași înțelegere.

De ce denumirea „demisie cu acordul părților” poate crea confuzie

Demisia reprezintă decizia unilaterală a salariatului și nu necesită aprobarea angajatorului. Ea presupune, ca regulă, respectarea unui termen de preaviz. Încetarea prin acordul părților este bilaterală și nu produce efecte dacă una dintre părți nu o acceptă.

Prin urmare, documentul poate fi intitulat mai corect cerere de încetare a contractului prin acordul părților. Formularea trebuie să arate că salariatul propune o anumită dată și solicită acceptarea angajatorului, nu că notifică o încetare deja decisă.

Folosirea temeiului corect este importantă pentru documentele de personal și pentru înregistrarea încetării în REGES. Angajatorul trebuie să selecteze temeiul legal și să introducă data efectivă a încetării contractului.

Când este potrivită demisia cu acordul partilor

Această modalitate este potrivită atunci când ambele părți doresc o încetare rapidă și fără conflict. Poate fi utilizată dacă salariatul dorește să înceapă un alt loc de muncă, să se mute în altă localitate, să urmeze studii sau să încheie colaborarea din motive personale.

Angajatorul poate accepta solicitarea atunci când postul poate fi preluat imediat de o altă persoană, activitatea nu este afectată sau predarea poate fi realizată într-un termen scurt. Părțile pot stabili și o perioadă de tranziție, fără ca aceasta să fie considerată automat preaviz legal.

Procedura poate fi folosită și atunci când inițiativa aparține angajatorului, dar salariatul acceptă încetarea și condițiile propuse. Acordul trebuie să fie liber exprimat. Salariatul nu ar trebui obligat să semneze un document prezentat ca singura opțiune dacă, în realitate, angajatorul dorește să îl concedieze.

Ce trebuie să conțină cererea de încetare prin acord

Documentul poate fi scurt, însă trebuie să identifice raportul de muncă și data solicitată. Informațiile se completează pe baza contractului individual și a actelor salariatului.

• denumirea și sediul angajatorului;
• numele, prenumele și funcția salariatului;
• numărul și data contractului individual de muncă;
• solicitarea expresă de încetare în temeiul art. 55 lit. b);
• data propusă pentru încetarea raportului de muncă;
• eventuala solicitare privind predarea sau lichidarea;
• data redactării și semnătura salariatului;
• spațiul destinat acceptării de către angajator.

Salariatul nu este obligat să prezinte detaliat motivele personale ale plecării. Poate utiliza o formulare neutră, concentrată pe data încetării. Dacă părțile negociază și alte condiții, acestea trebuie consemnate separat și clar.

Ce trebuie verificat înainte de semnarea acordului

Este obligatoriu preavizul la încetarea prin acord?

În cazul încetării prin acordul părților nu există un termen legal obligatoriu de preaviz. Părțile pot conveni ca raportul de muncă să înceteze imediat sau după câteva zile ori săptămâni.

Dacă este stabilită o dată ulterioară, contractul continuă să producă toate efectele până la acea dată. Salariatul trebuie să lucreze și să își îndeplinească obligațiile, iar angajatorul trebuie să acorde salariul și celelalte drepturi corespunzătoare.

Perioada dintre acceptarea cererii și data încetării nu reprezintă neapărat preaviz, chiar dacă are o durată asemănătoare. Este pur și simplu intervalul convenit de părți pentru continuarea contractului și organizarea predării.

Salariatul nu trebuie să înceteze să se prezinte la serviciu imediat după depunerea cererii, dacă angajatorul nu a aprobat o încetare imediată. Până la obținerea acordului, contractul rămâne activ.

Cum se exprimă acceptarea angajatorului

Angajatorul poate înscrie acordul direct pe cererea salariatului, indicând funcția și semnătura persoanei competente, sau poate emite un document separat. Inspecția Muncii prezintă ca exemplu cererea salariatului pe care există acordul reprezentantului angajatorului și termenul stabilit.

Este important ca acceptarea să fie neechivocă. O simplă semnătură de primire, fără mențiunea aprobării, poate dovedi doar că documentul a fost înregistrat, nu că angajatorul a acceptat încetarea.

Documentul final trebuie să indice aceeași dată în toate evidențele. Dacă salariatul solicită încetarea la 1 septembrie, dar angajatorul acceptă 15 septembrie, contractul nu încetează până când salariatul nu acceptă la rândul său data modificată.

Poate angajatorul să refuze cererea?

Da. Deoarece încetarea se bazează pe acord, angajatorul nu este obligat să accepte solicitarea salariatului. Refuzul nu îl împiedică pe angajat să demisioneze prin procedura obișnuită.

Dacă solicitarea este refuzată, salariatul poate depune o notificare de demisie și poate respecta termenul de preaviz din contract. De asemenea, poate solicita angajatorului să renunțe total sau parțial la preaviz, însă această renunțare rămâne la alegerea angajatorului.

Salariatul trebuie să evite formularea unei singure cereri ambigue care poate fi interpretată atât ca acord, cât și ca demisie. Dacă dorește ca, în cazul refuzului, documentul să producă efectele unei demisii, această intenție trebuie exprimată separat și foarte clar.

Salariul, concediul neefectuat și lichidarea

La data încetării trebuie calculate toate drepturile aferente activității desfășurate: salariul până la ultima zi, sporurile, bonusurile exigibile, orele suplimentare și deconturile aprobate, după condițiile aplicabile.

Zilele de concediu de odihnă neefectuate se compensează în bani numai la încetarea contractului individual de muncă. Compensarea trebuie calculată pentru zilele la care salariatul are dreptul și pe care nu le-a efectuat până la data plecării.

Salariatul trebuie să restituie bunurile primite pentru activitate. Este recomandată întocmirea unei fișe de lichidare sau a unui proces-verbal de predare în care sunt menționate echipamentele, documentele și eventualele sume de clarificat.

Angajatorul trebuie să elibereze documentele care atestă activitatea desfășurată și vechimea. Salariatul trebuie să verifice corectitudinea funcției, a perioadei și a temeiului încetării.

Cele mai frecvente greșeli la încetarea prin acordul părților

Confuziile apar în special atunci când cererea este tratată ca o demisie care produce efecte automat. Pentru această formă de încetare este necesară dovada acceptării ambelor părți.

• intitularea documentului „demisie”, deși se solicită un acord;
• presupunerea că angajatorul este obligat să accepte cererea;
• lipsa unei date exacte pentru încetarea contractului;
• confundarea înregistrării documentului cu aprobarea sa;
• absența de la serviciu înainte de obținerea acordului;
• acceptarea verbală fără confirmare scrisă;
• folosirea unor date diferite în cerere și în decizia angajatorului;
• neclarificarea salariului, concediului și bunurilor de serviciu.

O altă greșeală este semnarea unui document incomplet sau cu o dată lăsată necompletată. Salariatul trebuie să primească un exemplar care arată clar temeiul și data la care raportul său de muncă încetează.

De ce este util un formular pregătit pentru completare

Un model structurat îl ajută pe salariat să identifice contractul, să formuleze corect solicitarea și să propună o dată concretă. Secțiunea destinată acceptării angajatorului permite consemnarea clară a acordului.

Formularul economisește timp și reduce riscul confundării cu demisia, dar trebuie completat în funcție de situația reală. Data nu trebuie stabilită înainte de a verifica perioada necesară pentru predarea activității și începerea noului loc de muncă.

După aprobare, fiecare parte trebuie să păstreze un exemplar. Documentele privind predarea, lichidarea și încetarea trebuie arhivate împreună pentru a putea demonstra modul în care raportul de muncă s-a încheiat.

Acordul trebuie să exprime voința reală a ambelor părți

Încetarea contractului de muncă prin acordul părților permite salariatului și angajatorului să stabilească împreună data finală, fără un preaviz legal obligatoriu. Solicitarea unei singure părți nu este suficientă, iar contractul rămâne activ până la acceptarea și data convenită. Documentul trebuie să indice temeiul legal, data încetării și acordul neechivoc al angajatorului. Salariul, concediul neefectuat, bunurile de serviciu și actele finale trebuie clarificate la lichidare. Un formular bine redactat reduce confuzia dintre demisie și acord și oferă ambelor părți o dovadă clară a încetării.