Contract perioada determinata – model actualizat pentru anul 2026

Contract perioada determinata – condiții, durată și reguli de încheiere

Contract perioada determinata este contractul individual de muncă încheiat pentru un interval limitat, stabilit printr-o dată de început și una de final sau printr-un eveniment care poate fi identificat în mod obiectiv. Spre deosebire de contractul pe durată nedeterminată, raportul de muncă încetează de drept la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat.

Regula generală în dreptul muncii este angajarea pe durată nedeterminată. Contractul pe perioadă determinată reprezintă o excepție și poate fi utilizat numai în situațiile prevăzute expres de Codul muncii sau de o lege specială. Documentul trebuie încheiat în formă scrisă și trebuie să precizeze clar durata sa.

Angajatorul nu poate alege durata determinată numai pentru că dorește să poată înlocui mai ușor salariatul. Trebuie să existe un motiv temporar real, precum înlocuirea unei persoane, activitatea sezonieră, creșterea temporară a volumului de muncă sau realizarea unui proiect.

Când poate fi încheiat un contract de muncă pe durată determinată

Codul muncii enumeră situațiile în care angajarea temporară este permisă. Motivul concret trebuie să existe la data semnării și să fie menționat în contract prin indicarea articolului și a situației aplicabile. Modelul oficial de contract individual de muncă prevede completarea perioadei exacte și a temeiului din art. 83 din Codul muncii.

• înlocuirea unui salariat al cărui contract este suspendat;
• creșterea sau modificarea temporară a structurii activității angajatorului;
• desfășurarea unor activități cu caracter sezonier;
• angajarea temporară a unor categorii de persoane în baza unor măsuri legale speciale;
• angajarea unei persoane care urmează să îndeplinească în cel mult cinci ani condițiile pensionării pentru limită de vârstă;
• ocuparea unei funcții eligibile pe durata mandatului;
• angajarea pensionarilor care pot cumula pensia cu salariul;
• realizarea unor lucrări, proiecte sau programe ori alte cazuri prevăzute de legi speciale.

Înlocuirea nu este permisă atunci când salariatul titular are contractul suspendat pentru participarea la grevă. Dacă angajarea este realizată pentru înlocuirea unui salariat absent, durata contractului temporar încetează la momentul dispariției motivului suspendării contractului titularului.

Situații practice și modul de stabilire a duratei

Durata maximă a contractului

Un contract individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat, ca regulă generală, pentru o perioadă mai mare de 36 de luni. Durata trebuie exprimată prin zile, săptămâni sau luni și prin indicarea datei de început și a datei finale ori a evenimentului care determină încetarea.

Pentru contractul încheiat în scopul înlocuirii unui salariat, data finală poate depinde de revenirea titularului. În această situație, este recomandată menționarea atât a persoanei înlocuite, cât și a faptului că raportul încetează la dispariția motivului suspendării sale.

Limita de 36 de luni nu trebuie confundată cu dreptul de a utiliza orice contract temporar timp de trei ani. Angajatorul trebuie să poată justifica pe întreaga perioadă existența unuia dintre cazurile legale care permit durata determinată.

Contractele succesive și limita de trei contracte

Între aceleași părți pot fi încheiate succesiv cel mult trei contracte individuale de muncă pe durată determinată. Contractele semnate în termen de trei luni de la încetarea celui anterior sunt considerate succesive și nu pot avea fiecare o durată mai mare de 12 luni.

Regula urmărește să împiedice folosirea repetată a unor contracte scurte pentru ocuparea permanentă a aceluiași post. Dacă nevoia angajatorului nu mai este temporară, trebuie analizată angajarea pe durată nedeterminată.

Nu este recomandată întreruperea artificială a raportului timp de câteva zile și reangajarea aceleiași persoane numai pentru evitarea obligațiilor unui contract stabil. Autoritățile pot analiza situația reală, succesiunea documentelor și caracterul permanent al activității.

Ce trebuie să conțină contractul pe perioadă determinată

Pe lângă durata și motivul angajării temporare, contractul trebuie să conțină toate elementele esențiale aplicabile unui contract individual de muncă obișnuit. Angajatorul are obligația să informeze persoana selectată despre aceste clauze înainte de începerea raportului, iar obligația se consideră îndeplinită prin semnarea contractului.

• identitatea angajatorului și a salariatului;
• funcția sau ocupația și fișa postului;
• locul muncii și condițiile de mobilitate, dacă există;
• motivul legal al utilizării duratei determinate;
• data începerii și data sau evenimentul încetării;
• salariul, sporurile, beneficiile și data plății;
• programul de lucru, concediul, perioada de probă și preavizul;
• criteriile de evaluare, riscurile postului și contractul colectiv aplicabil.

Dacă activitatea este desfășurată în regim de telemuncă, cu timp parțial, în mai multe locuri sau în condiții speciale, contractul trebuie să includă și clauzele obligatorii pentru forma respectivă de muncă.

Perioada de probă aplicabilă

Salariatul angajat temporar poate fi supus unei perioade de probă, însă limitele sunt mai reduse decât în cazul contractului pe durată nedeterminată. Pentru un contract mai scurt de trei luni, proba poate fi de cel mult cinci zile lucrătoare. Pentru o durată între trei și șase luni, limita este de 15 zile lucrătoare.

Pentru un contract mai lung de șase luni, perioada de probă poate avea maximum 30 de zile lucrătoare. În cazul funcțiilor de conducere și al unui contract mai lung de șase luni, limita este de 45 de zile lucrătoare.

Pe durata sau la finalul perioadei de probă, contractul poate înceta prin notificarea scrisă a oricăreia dintre părți, fără preaviz și fără obligația de motivare.

Salariul și drepturile angajatului temporar

Salariatul cu un contract pe perioadă determinată are drepturi de muncă complete. El beneficiază de salariu, concediu de odihnă, repaus, securitate și sănătate în muncă, concedii medicale și celelalte drepturi prevăzute de lege și de contractele aplicabile.

Angajatul temporar nu poate fi tratat mai puțin favorabil decât un salariat permanent comparabil numai pentru motivul că raportul său are o dată finală. Un tratament diferit este permis doar atunci când există o justificare obiectivă. Angajatorul trebuie să îi informeze pe salariații temporari despre posturile vacante potrivite pregătirii lor și să le asigure acces egal la acestea.

Durata determinată nu justifică automat un salariu mai mic pentru aceeași muncă, excluderea de la instruire sau neacordarea beneficiilor oferite salariaților comparabili, dacă diferența nu este susținută de un motiv obiectiv.

Prelungirea contractului

Contractul poate fi prelungit cu acordul scris al ambelor părți, dacă este menținut un caz legal care permite durata determinată. Codul muncii permite prelungirea pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări, cu respectarea regulilor referitoare la durata maximă și contractele succesive.

Modificarea trebuie documentată prin act adițional și operată înainte ca salariatul să continue activitatea în baza noii perioade. În REGES-ONLINE, modificările privind elementele contractului care trebuie cunoscute anterior producerii lor se transmit în termenul prevăzut de HG nr. 295/2025.

O promisiune verbală nu prelungește în siguranță raportul de muncă. Părțile trebuie să semneze documentele și să actualizeze registrul astfel încât fiecare zi lucrată să fie acoperită de un contract valabil.

Înregistrarea în REGES-ONLINE

Angajatorul trebuie să încheie contractul și să transmită datele acestuia în REGES-ONLINE cel târziu în ziua anterioară începerii activității. Registrul include elementele privind încheierea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual de muncă.

Înregistrarea trebuie să reflecte caracterul determinat, data începerii, data finală și celelalte informații obligatorii. Contractul, actele adiționale și documentele care justifică modificarea sau încetarea sunt păstrate în dosarul personal al salariatului.

Dacă perioada este prelungită, informația trebuie actualizată în registru în termenul legal. La încetare, data și temeiul se transmit cel târziu la data încetării sau la momentul la care angajatorul află despre evenimentul care a produs-o, după caz.

Încetarea înainte de termen

Data finală nu împiedică încetarea anterioară în cazurile permise de Codul muncii. Părțile pot stabili încetarea prin acord, iar salariatul poate demisiona cu respectarea preavizului. Angajatorul poate dispune concedierea numai dacă există un motiv legal și dacă respectă procedura aferentă.

Contractul poate înceta și prin notificare în perioada de probă, prin pensionare, prin imposibilitatea ocupării postului sau în alte cazuri de încetare de drept. Durata determinată nu oferă angajatorului dreptul de a concedia oricând salariatul fără motiv.

Situație practică privind un proiect temporar

O societate câștigă un proiect care trebuie realizat în 18 luni și are nevoie temporar de un specialist tehnic. În contract sunt înscrise perioada exactă, proiectul pentru care este realizată angajarea și temeiul legal corespunzător.

Salariatul beneficiază de același program, salariu și concediu ca un angajat permanent comparabil. Perioada de probă este stabilită la 30 de zile lucrătoare, deoarece contractul depășește șase luni.

Proiectul este prelungit cu trei luni. Înainte de continuarea activității, părțile semnează un act adițional, iar angajatorul actualizează durata în REGES-ONLINE. După finalizarea proiectului, contractul încetează de drept la data stabilită.

Cele mai frecvente greșeli

• utilizarea duratei determinate fără existența unui caz prevăzut de lege;
• omiterea motivului juridic și a datei finale din contract;
• depășirea duratei maxime de 36 de luni;
• încheierea repetată a mai mult de trei contracte succesive;
• stabilirea unei perioade de probă mai mari decât limita legală;
• tratarea mai puțin favorabilă a salariatului numai din cauza duratei;
• continuarea activității după termen fără act scris și actualizarea registrului;
• presupunerea că angajatorul poate înceta contractul oricând, fără un motiv legal.

Durata determinată trebuie justificată printr-o nevoie temporară reală

Contractul pe perioadă determinată poate fi folosit numai în situațiile expres prevăzute de lege și trebuie încheiat în scris înainte de începerea activității. Documentul trebuie să precizeze motivul angajării, durata, funcția, salariul, programul și toate celelalte condiții de muncă. Durata maximă generală este de 36 de luni, iar între aceleași părți pot exista cel mult trei contracte succesive, în limitele Codului muncii. Salariatul temporar are drepturi comparabile cu ale celui permanent. Prelungirea necesită acord scris și actualizarea REGES-ONLINE, iar încetarea anticipată este posibilă numai prin modalitățile legale aplicabile raporturilor de muncă.