Contract de munca pe perioada determinata – model actualizat pentru anul 2026

Contract de munca pe perioada determinata pentru angajarea temporară a unui salariat

Contract de munca pe perioada determinata este documentul prin care angajatorul și salariatul stabilesc că raportul de muncă va exista numai până la o anumită dată, până la finalizarea unui proiect sau până la revenirea unui salariat înlocuit temporar. Spre deosebire de contractul pe durată nedeterminată, această formă poate fi utilizată numai în cazurile expres permise de lege.

Contractul trebuie încheiat în scris înainte ca persoana să înceapă activitatea și trebuie să precizeze atât durata, cât și motivul legal care justifică angajarea temporară. Angajatorul nu poate alege perioada determinată numai pentru a verifica salariatul sau pentru a evita stabilitatea oferită de un contract pe durată nedeterminată.

Salariatul angajat temporar beneficiază, în principiu, de aceleași drepturi privind salariul, timpul de lucru, concediul, securitatea muncii și accesul la facilitățile oferite salariaților comparabili. Diferența principală constă în existența unui termen sau a unui eveniment la care contractul încetează de drept.

Când poate fi încheiat un contract de munca pe perioada determinata

Regula generală prevăzută de Codul muncii este încheierea contractului individual de muncă pe durată nedeterminată. Durata determinată reprezintă o excepție și trebuie să se bazeze pe unul dintre cazurile prevăzute la art. 83 din Codul muncii.

• înlocuirea unui salariat al cărui contract este suspendat, cu excepția participării acestuia la grevă;
• creșterea sau modificarea temporară a structurii activității angajatorului;
• desfășurarea unor activități cu caracter sezonier;
• angajarea temporară a unor categorii de persoane în baza unor măsuri legale speciale;
• angajarea unei persoane care va îndeplini în maximum cinci ani condițiile de pensionare pentru limită de vârstă;
• ocuparea unei funcții eligibile într-o organizație sindicală, patronală sau neguvernamentală pe durata mandatului;
• angajarea unui pensionar care poate cumula pensia cu salariul;
• realizarea unor lucrări, proiecte sau programe ori alte situații prevăzute prin legi speciale.

Motivul trebuie să existe în realitate și să poată fi demonstrat prin documentele angajatorului. Pentru un proiect temporar pot fi relevante contractul cu beneficiarul, graficul proiectului sau decizia internă privind suplimentarea temporară a activității.

Înlocuirea unui salariat al cărui contract este suspendat

Atunci când o persoană este angajată pentru a înlocui un salariat aflat în concediu pentru creșterea copilului, concediu medical de lungă durată sau într-o altă situație de suspendare, contractul temporar poate fi legat de revenirea titularului postului.

Într-un asemenea caz, durata contractului persoanei care asigură înlocuirea expiră în momentul în care încetează motivul suspendării contractului titularului. Documentul trebuie să identifice suficient de clar caracterul înlocuirii, fără a include date personale care nu sunt necesare.

Care este durata maximă a contractului determinat

Un contract individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pentru o perioadă mai mare de 36 de luni. Data finală poate fi indicată calendaristic sau poate fi legată de un eveniment determinabil, precum revenirea salariatului înlocuit.

Între aceleași părți pot fi încheiate succesiv cel mult trei contracte individuale de muncă pe durată determinată. Contractele încheiate în termen de trei luni de la încetarea celui anterior sunt considerate succesive, iar fiecare dintre aceste contracte succesive nu poate avea o durată mai mare de 12 luni.

Limitarea nu trebuie evitată prin contracte artificiale, prin schimbarea formală a denumirii postului sau prin introducerea unor întreruperi foarte scurte fără un motiv real. Dacă activitatea este permanentă și nu există unul dintre cazurile legale, forma potrivită este contractul pe durată nedeterminată.

Durata, prelungirea și contractele succesive

Ce trebuie să conțină contractul de muncă pe perioadă determinată

Contractul trebuie să includă toate elementele obligatorii ale unui contract individual de muncă: părțile, funcția, atribuțiile, locul muncii, salariul, programul, concediul, riscurile postului și celelalte condiții aplicabile. În plus, trebuie precizate durata determinată și temeiul folosirii acesteia.

Este recomandată indicarea unei date exacte de început și de sfârșit. Atunci când termenul depinde de revenirea unei persoane sau de finalizarea unui proiect, evenimentul trebuie descris astfel încât salariatul să poată înțelege când poate înceta raportul său de muncă.

Contractul se încheie înainte de începerea activității, iar datele privind salariatul, funcția, salariul, durata și celelalte elemente obligatorii trebuie transmise în REGES-ONLINE cel târziu în ziua anterioară începerii muncii.

Perioada de probă pentru contractul determinat

Contractul pe perioadă determinată poate include o perioadă de probă, dar limitele acesteia sunt mai scurte decât cele aplicabile în mod obișnuit contractelor nedeterminate.

Perioada de probă nu poate depăși cinci zile lucrătoare pentru un contract mai scurt de trei luni, 15 zile lucrătoare pentru o durată cuprinsă între trei și șase luni și 30 de zile lucrătoare pentru un contract mai lung de șase luni. Pentru funcțiile de conducere, dacă durata contractului depășește șase luni, limita este de 45 de zile lucrătoare.

Munca în perioada de probă se desfășoară numai după semnarea contractului și trebuie plătită. Pe durata sau la sfârșitul probei, contractul poate înceta prin notificare scrisă, fără preaviz și fără motivare, la inițiativa oricăreia dintre părți.

Drepturile salariatului angajat temporar

Salariatul cu contract determinat nu trebuie tratat mai puțin favorabil decât un salariat comparabil angajat pe perioadă nedeterminată numai din cauza duratei contractului. Diferențele sunt permise numai dacă sunt justificate de motive obiective.

Angajatorul trebuie să informeze salariații temporari despre posturile vacante sau care urmează să devină vacante și care corespund pregătirii lor profesionale. Aceștia trebuie să aibă acces la posturile respective în condiții egale cu salariații angajați pe perioadă nedeterminată.

Concediul anual se acordă potrivit duratei activității și contractului aplicabil. Salariatul beneficiază și de salariu, repaus, securitate și sănătate în muncă, formare profesională și protecție împotriva discriminării.

Prelungirea contractului prin act adițional

Dacă motivul temporar continuă, părțile pot conveni în scris prelungirea, în limitele prevăzute de lege. Actul adițional trebuie să indice noua dată, motivul continuării și celelalte clauze modificate.

Actul adițional trebuie semnat înainte de expirarea contractului. După ce raportul a încetat de drept, documentul nu mai poate fi prelungit retroactiv. Dacă părțile doresc să colaboreze din nou, trebuie analizată încheierea unui nou contract și respectarea regulilor privind contractele succesive.

Actualizarea duratei în REGES-ONLINE trebuie să fie bazată pe acordul ambelor părți și pe documentul semnat. Modificările referitoare la durata contractului se transmit cel târziu în ziua anterioară producerii lor.

Situație practică privind un proiect temporar

O societate câștigă un proiect de digitalizare cu o durată estimată de 18 luni și angajează un specialist exclusiv pentru activitățile proiectului. Contractul indică temeiul legal, funcția, data începerii și data finală corespunzătoare perioadei proiectului.

După 15 luni, beneficiarul prelungește proiectul cu încă șase luni. Angajatorul și salariatul semnează înainte de termen un act adițional prin care modifică data încetării, fără să depășească limita legală aplicabilă.

Dacă proiectul devine o activitate permanentă a firmei, angajatorul trebuie să analizeze oferirea unui contract pe durată nedeterminată, nu repetarea nejustificată a unor angajări temporare.

Cum încetează contractul pe perioadă determinată

Contractul încetează de drept la data prevăzută sau la producerea evenimentului stabilit. Salariatul nu trebuie să depună demisie, iar angajatorul nu trebuie să emită o concediere numai pentru că durata a ajuns la final.

Pentru expirarea termenului, angajatorul emite o decizie constatatoare în condițiile art. 56 din Codul muncii și înregistrează data și temeiul încetării în REGES-ONLINE. Datele privind încetarea se transmit cel târziu la data încetării sau la data la care angajatorul a luat cunoștință de evenimentul care a produs-o.

Contractul poate înceta și înainte de termen prin acordul părților, demisia salariatului, concediere în condițiile legii sau notificarea transmisă în perioada de probă. Existența unei durate determinate nu împiedică aplicarea acestor modalități.

Cele mai frecvente greșeli la încheierea contractului

Problemele apar în special atunci când angajatorul folosește durata determinată fără un motiv legal sau permite persoanei să lucreze după expirare fără documente valabile.

• neindicarea cazului legal care justifică durata determinată;
• folosirea unui contract temporar pentru o activitate permanentă;
• stabilirea unei perioade mai mari decât limita permisă;
• încheierea unui număr nelegal de contracte succesive;
• aplicarea unei perioade de probă prea lungi;
• semnarea actului adițional după expirarea contractului;
• continuarea activității fără transmiterea modificării în REGES-ONLINE;
• obligarea salariatului să demisioneze la expirarea termenului.

O altă greșeală este folosirea unei date finale care nu corespunde proiectului sau suspendării titularului. Dacă termenul depinde de un eveniment, acesta trebuie descris clar și comunicat salariatului atunci când intervine.

De ce este util un formular pregătit pentru completare

Un model structurat ajută angajatorul să introducă motivul legal, perioada, funcția, salariul și condițiile de încetare. Câmpurile dedicate duratei și temeiului reduc riscul folosirii unui contract nediferențiat de modelul pe perioadă nedeterminată.

Formularul economisește timp și clarifică natura temporară a angajării, dar trebuie adaptat proiectului, activității sezoniere sau persoanei înlocuite. El nu poate crea un motiv legal care nu există în realitate.

Durata determinată trebuie justificată și documentată de la început

Contractul de muncă pe perioadă determinată poate fi utilizat numai în cazurile prevăzute de Codul muncii și trebuie semnat înainte de începerea activității. Durata unui contract nu poate depăși 36 de luni, iar între aceleași părți pot exista cel mult trei contracte succesive, în condițiile legii. Documentul trebuie să indice motivul, termenul, funcția, salariul și perioada de probă aplicabilă. Prelungirea se realizează în scris înainte de expirare, iar contractul încetează de drept la termen. Un model complet ajută la documentarea angajării, dar trebuie corelat cu situația reală și cu înregistrările din REGES-ONLINE.