Contract de furnizare produse – model actualizat pentru anul 2026

Contract de furnizare produse – condiții pentru livrări periodice

Un contract de furnizare produse este utilizat atunci când un furnizor se obligă să livreze unui beneficiar anumite bunuri la unul sau mai multe termene viitoare ori în mod continuu. Beneficiarul se obligă să preia produsele și să achite prețul stabilit.

Documentul este potrivit pentru colaborările comerciale în care produsele nu sunt predate o singură dată, ci sunt livrate periodic, pe baza unui calendar, a unor comenzi succesive sau a necesarului comunicat de beneficiar.

Contractul trebuie să stabilească produsele, cantitățile, procedura comenzilor, termenele de livrare, prețurile, condițiile de plată, criteriile de calitate și procedura aplicabilă produselor neconforme.

Ce este contractul de furnizare

Potrivit Codului civil, contractul de furnizare presupune transmiterea proprietății și predarea unei cantități determinate de bunuri la unul sau mai multe termene ulterioare încheierii contractului ori în mod continuu. Furnizorul poate presta și servicii accesorii necesare furnizării bunurilor.

Contractul poate funcționa ca un acord-cadru. Părțile stabilesc regulile generale ale colaborării, iar produsele concrete sunt solicitate prin comenzi transmise pe durata contractului.

Fiecare comandă poate preciza cantitatea, locul livrării, data solicitată și alte condiții specifice, fără ca părțile să fie nevoite să semneze un contract nou pentru fiecare livrare.

Când este recomandat contractul

Contractul de furnizare este potrivit atunci când beneficiarul are nevoie de produse în mod repetat și dorește să stabilească dinainte condițiile comerciale aplicabile tuturor livrărilor.

Documentul poate fi folosit pentru furnizarea:

• materiilor prime și materialelor necesare producției;
• produselor alimentare și băuturilor nealcoolice;
• materialelor de construcții;
• pieselor și componentelor industriale;
• produselor de curățenie și consumabilelor;
• rechizitelor și produselor pentru birou;
• echipamentelor de protecție;
• produselor medicale și sanitare;
• ambalajelor și etichetelor;
• produselor electronice și accesoriilor;
• mobilierului și echipamentelor;
• mărfurilor destinate revânzării.

Pentru produsele reglementate, precum alimentele, dispozitivele medicale, produsele chimice sau echipamentele care necesită certificare, contractul trebuie adaptat cerințelor speciale aplicabile.

Diferența dintre furnizare și vânzare-cumpărare

Contractul de vânzare-cumpărare este utilizat frecvent pentru transferul unui bun sau al unui lot determinat printr-o singură operațiune. Contractul de furnizare este orientat către livrări ulterioare, periodice sau continue.

Denumirea documentului nu este singurul element relevant. Natura juridică a raportului depinde de obligația principală și de modul concret în care se execută livrările.

Cine sunt părțile contractului

Părțile sunt furnizorul și beneficiarul. Acestea sunt, de regulă, societăți, persoane fizice autorizate, întreprinderi sau alte entități care desfășoară activități profesionale.

Pentru fiecare parte trebuie menționate:

• denumirea completă;
• forma juridică;
• sediul social;
• codul unic de înregistrare;
• numărul din registrul comerțului;
• contul bancar;
• numele reprezentantului;
• funcția și dreptul de reprezentare;
• adresa de e-mail pentru comenzi și notificări.

Dacă beneficiarul este consumator, contractul trebuie completat cu informațiile și drepturile obligatorii prevăzute de legislația privind protecția consumatorilor.

Ce trebuie să conțină contractul

Descrierea produselor

Produsele pot fi descrise în contract sau într-o anexă. Utilizarea unei anexe permite actualizarea mai ușoară a gamei, a specificațiilor și a prețurilor.

Pentru fiecare produs pot fi menționate:

• denumirea comercială;
• codul intern sau codul SKU;
• marca și modelul;
• unitatea de măsură;
• cantitatea dintr-un ambalaj;
• compoziția sau materialul;
• dimensiunile;
• standardele tehnice;
• termenul de valabilitate;
• condițiile de păstrare;
• documentele de conformitate;
• prețul unitar.

Formulările generale precum „produse conform comenzii” trebuie completate cu o procedură prin care comanda devine parte a contractului.

Cantitatea furnizată

Contractul poate prevedea o cantitate totală fermă, cantități minime periodice sau livrări în funcție de comenzile beneficiarului.

Părțile pot stabili:

• cantitatea minimă pentru fiecare comandă;
• valoarea minimă a comenzii;
• cantitatea minimă lunară sau anuală;
• cantitatea maximă pe care furnizorul este obligat să o livreze;
• toleranța cantitativă;
• unitatea de măsură utilizată;
• procedura pentru suplimentarea cantităților;
• consecințele nerealizării volumului minim.

Dacă beneficiarul nu își asumă un volum minim, furnizorul trebuie să analizeze dacă poate garanta permanent disponibilitatea produselor și menținerea aceluiași preț.

Comenzile beneficiarului

Contractul trebuie să precizeze cine poate transmite comenzi și prin ce mijloc. O comandă primită de la o persoană neautorizată poate genera dispute privind obligația de livrare.

Comanda poate conține:

• numărul și data;
• produsele și codurile acestora;
• cantitatea;
• prețul aplicabil;
• adresa de livrare;
• data solicitată;
• persoana de contact;
• condiții speciale de ambalare;
• referința la contractul-cadru.

Documentul trebuie să stabilească dacă simpla transmitere a comenzii este suficientă sau dacă furnizorul trebuie să o confirme.

Confirmarea comenzilor

Furnizorul poate confirma integral sau parțial comanda, în funcție de disponibilitatea produselor. Confirmarea trebuie transmisă într-un termen stabilit.

Aceasta poate indica:

• produsele acceptate;
• cantitățile confirmate;
• prețurile;
• data estimată a livrării;
• produsele indisponibile;
• livrarea în tranșe;
• costurile suplimentare;
• eventualele modificări solicitate.

Dacă furnizorul nu răspunde, contractul trebuie să precizeze dacă se consideră că a refuzat comanda sau dacă aceasta este acceptată automat.

Modificarea sau anularea comenzilor

Beneficiarul poate avea nevoie să reducă, să suplimenteze sau să anuleze o comandă. Contractul trebuie să stabilească până la ce moment este posibilă modificarea fără costuri.

Pentru produsele personalizate sau fabricate special, furnizorul poate solicita plata:

• materiilor prime deja comandate;
• produselor deja realizate;
• costurilor de producție;
• ambalajelor personalizate;
• transportului deja rezervat;
• altor cheltuieli dovedite.

O penalitate pentru anulare trebuie formulată clar și proporțional cu consecințele suportate de furnizor.

Prognozele de necesar

Beneficiarul poate transmite prognoze pentru ca furnizorul să își organizeze producția, achizițiile și stocurile.

Contractul trebuie să precizeze dacă prognoza este:

• orientativă și neobligatorie;
• obligatorie pentru o anumită perioadă;
• actualizată lunar sau trimestrial;
• supusă unei marje de variație;
• transformată ulterior într-o comandă fermă.

Dacă furnizorul trebuie să mențină stocuri importante pe baza prognozei, documentul poate stabili consecințele unei reduceri semnificative a necesarului.

Stocul de siguranță

Părțile pot conveni ca furnizorul să păstreze o cantitate minimă disponibilă pentru livrări urgente.

Clauza trebuie să stabilească:

• produsele incluse;
• cantitatea minimă;
• locul depozitării;
• cine suportă costul stocului;
• durata maximă a depozitării;
• rotația produselor;
• tratamentul produselor care expiră;
• obligația beneficiarului de a cumpăra stocul la încetare.

Prețul produselor

Prețurile pot fi înscrise în contract, într-o anexă sau într-o listă comercială acceptată de beneficiar.

Trebuie precizat dacă prețul:

• include sau nu TVA;
• include transportul;
• include ambalarea;
• include instalarea sau montajul;
• este exprimat în lei sau într-o valută;
• depinde de cantitatea comandată;
• include reduceri de volum;
• se aplică tuturor punctelor de livrare.

Actualizarea prețurilor

Într-un contract pe termen lung, furnizorul poate solicita posibilitatea modificării prețurilor atunci când cresc costurile materiilor prime, transportului sau energiei.

Contractul trebuie să stabilească:

• motivele care permit actualizarea;
• formula de calcul;
• indicele sau cursul valutar utilizat;
• termenul de notificare;
• data intrării în vigoare;
• prețul aplicabil comenzilor deja confirmate;
• dreptul beneficiarului de a refuza noile condiții;
• posibilitatea încetării contractului.

O clauză prin care furnizorul poate modifica prețul imediat, fără criterii și fără notificare, poate crea un dezechilibru comercial important.

Reducerile și bonusurile comerciale

Furnizorul poate acorda reduceri în funcție de valoarea comenzilor, plata anticipată sau volumul anual.

Contractul poate reglementa:

• discountul aplicat fiecărei comenzi;
• reducerea pentru plata în avans;
• bonusul trimestrial sau anual;
• pragul de achiziții;
• produsele excluse;
• calcularea retururilor;
• momentul acordării;
• documentul fiscal utilizat.

Termenul și modalitatea de plată

Beneficiarul poate achita produsele în avans, la livrare sau într-un anumit număr de zile de la primirea facturii ori recepția produselor.

În raporturile dintre profesioniști, Legea nr. 72/2013 prevede, ca regulă, că termenul contractual de plată nu poate depăși 60 de zile calendaristice. Un termen mai lung poate fi convenit numai dacă nu este abuziv față de creditor.

Contractul trebuie să indice:

• termenul de plată;
• data de la care acesta se calculează;
• contul bancar;
• moneda;
• documentele necesare;
• avansul;
• limita de credit;
• garanțiile de plată;
• procedura contestării facturii.

Întârzierea plății

Contractul poate prevedea dobânzi penalizatoare pentru sumele neachitate la scadență. În raporturile dintre profesioniști se aplică și regulile speciale privind combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată.

În cazul întârzierii, furnizorul poate avea dreptul:

• să solicite plata debitului;
• să calculeze dobândă penalizatoare;
• să suspende comenzile neexecutate;
• să reducă limita de credit;
• să solicite plata în avans pentru livrările viitoare;
• să execute garanțiile;
• să rezilieze contractul după notificare.

Suspendarea livrărilor trebuie comunicată beneficiarului, mai ales atunci când acesta are comenzi deja confirmate.

Termenele de livrare

Produsele pot fi livrate la date fixe, într-un anumit număr de zile de la comandă sau conform unui calendar anexat.

Contractul trebuie să diferențieze între:

• termen ferm;
• termen estimativ;
• livrare standard;
• livrare urgentă;
• livrare în tranșe;
• produse aflate în stoc;
• produse fabricate la comandă.

Dacă termenul este esențial pentru beneficiar, acest lucru trebuie menționat expres, împreună cu efectele întârzierii.

Locul livrării

Livrarea poate avea loc la sediul beneficiarului, la un depozit, la un punct de lucru sau direct la clientul indicat de beneficiar.

Pentru fiecare adresă trebuie stabilite:

• programul de recepție;
• persoana de contact;
• condițiile de acces;
• necesitatea unei programări;
• echipamentele de descărcare;
• restricțiile privind vehiculele;
• documentele necesare intrării.

Transportul produselor

Contractul trebuie să arate cine organizează transportul și cine suportă costurile. Dacă furnizorul folosește un transportator, trebuie precizată răspunderea pentru acțiunile acestuia.

Pot fi stabilite:

• tipul vehiculului;
• condițiile de temperatură;
• asigurarea mărfii;
• ambalarea și paletizarea;
• documentele de transport;
• monitorizarea livrării;
• descărcarea;
• returnarea ambalajelor;
• procedura pentru mărfurile deteriorate.

Transferul proprietății și al riscului

Părțile trebuie să precizeze momentul în care beneficiarul dobândește proprietatea și momentul în care preia riscul pierderii sau deteriorării produselor.

Aceste momente pot fi legate de:

• predarea către beneficiar;
• semnarea documentului de recepție;
• predarea către transportator;
• achitarea integrală a prețului;
• livrarea la punctul de destinație.

Transferul proprietății nu trebuie confundat cu transferul riscului. Contractul poate prevedea o rezervă a dreptului de proprietate până la plata integrală.

Ambalarea și etichetarea

Furnizorul trebuie să ambaleze produsele astfel încât acestea să poată fi transportate și depozitate în siguranță.

Contractul poate stabili cerințe privind:

• tipul ambalajului;
• numărul produselor dintr-un colet;
• marcarea lotului;
• data fabricației;
• termenul de valabilitate;
• instrucțiunile de manipulare;
• etichetarea în limba română;
• codurile de bare;
• ambalajele returnabile;
• protecția împotriva umidității sau temperaturii.

Documentele care însoțesc livrarea

Furnizorul poate avea obligația să transmită împreună cu produsele:

• avizul de însoțire;
• factura;
• certificatul de calitate;
• declarația de conformitate;
• certificatul de garanție;
• fișa tehnică;
• instrucțiunile de utilizare;
• documentele de origine;
• fișa de securitate;
• raportul de testare;
• documentele de trasabilitate.

Lipsa documentelor obligatorii poate justifica refuzul recepției sau acceptarea cu rezerve, dacă produsele nu pot fi utilizate ori comercializate legal fără acestea.

Recepția cantitativă

Beneficiarul trebuie să verifice la livrare dacă numărul produselor, greutatea, volumul sau numărul coletelor corespund comenzii și documentelor.

Recepția poate presupune:

• numărarea coletelor;
• verificarea sigiliilor;
• cântărirea produselor;
• compararea cu avizul;
• menționarea lipsurilor;
• fotografierea coletelor deteriorate;
• semnarea documentului cu rezerve.

Contractul trebuie să stabilească termenul în care beneficiarul poate comunica diferențele care nu puteau fi constatate imediat.

Recepția calitativă

Recepția calitativă urmărește dacă produsele respectă specificațiile, mostrele, standardele și cerințele contractuale.

Verificarea poate privi:

• aspectul exterior;
• dimensiunile;
• compoziția;
• funcționarea;
• performanța;
• termenul de valabilitate;
• ambalarea;
• etichetarea;
• documentele de conformitate;
• condițiile de depozitare pe durata transportului.

Termenul pentru reclamații

Contractul trebuie să prevadă termene distincte pentru defectele aparente și cele ascunse.

Beneficiarul poate avea obligația:

• să comunice lipsurile imediat sau într-un termen scurt;
• să notifice defectele aparente după recepție;
• să comunice viciile ascunse după descoperire;
• să nu utilizeze produsele contestate;
• să permită verificarea de către furnizor;
• să păstreze ambalajul și dovezile;
• să transmită fotografii și documente.

Un termen contractual foarte scurt nu trebuie utilizat pentru a înlătura răspunderea pentru defecte care nu puteau fi descoperite în mod rezonabil.

Produsele neconforme

Un produs poate fi neconform dacă nu corespunde comenzii, specificațiilor, mostrei, cantității, calității sau documentelor obligatorii.

În funcție de situație, beneficiarul poate solicita:

• completarea cantității;
• înlocuirea produselor;
• repararea;
• reducerea prețului;
• returnarea produselor;
• restituirea sumei achitate;
• încetarea comenzii afectate;
• despăgubiri pentru prejudiciul dovedit.

Procedura de soluționare a reclamațiilor

Reclamația trebuie transmisă persoanei și la adresa stabilite prin contract.

Aceasta poate include:

• numărul comenzii;
• numărul facturii și al avizului;
• codul produsului;
• lotul sau seria;
• cantitatea afectată;
• descrierea neconformității;
• fotografii sau înregistrări;
• data constatării;
• măsura solicitată.

Furnizorul trebuie să răspundă într-un termen stabilit și să indice dacă acceptă reclamația, solicită verificări suplimentare sau propune o altă soluție.

Garanția produselor

Contractul trebuie să stabilească durata garanției și situațiile în care aceasta nu se aplică.

Garanția poate exclude defectele cauzate de:

• depozitarea necorespunzătoare;
• utilizarea contrară instrucțiunilor;
• montajul realizat greșit de beneficiar;
• modificarea produselor;
• uzura normală;
• accidente sau intervenții neautorizate;
• nerespectarea condițiilor de temperatură;
• expirarea termenului de valabilitate după predare.

Furnizarea către consumatori

Dacă beneficiarul este consumator, produsele trebuie să îndeplinească cerințele de conformitate prevăzute de OUG nr. 140/2021. Vânzătorul răspunde pentru neconformitățile existente la livrare și constatate, în general, în termen de doi ani. Consumatorul poate solicita repararea, înlocuirea, reducerea prețului sau încetarea contractului în condițiile legii.

Drepturile obligatorii ale consumatorului nu pot fi eliminate printr-o clauză contractuală mai puțin favorabilă.

Produse cu termen de valabilitate

Pentru alimente, produse cosmetice, materiale chimice și alte bunuri perisabile trebuie stabilit termenul minim de valabilitate rămas la livrare.

Contractul poate preciza:

• procentul minim din termenul total;
• numărul minim de luni rămase;
• procedura pentru produsele apropiate de expirare;
• rotația loturilor;
• returnarea produselor;
• reducerile pentru loturile cu termen scurt;
• condițiile de temperatură și depozitare.

Trasabilitatea produselor

Pentru anumite categorii de produse este importantă identificarea loturilor și a traseului acestora de la furnizor la beneficiar.

Furnizorul poate avea obligația să păstreze:

• numerele loturilor;
• datele fabricației;
• documentele de origine;
• rezultatele testelor;
• datele producătorului;
• documentele transportului;
• evidența beneficiarilor loturilor livrate.

Retragerea produselor de pe piață

Dacă un produs prezintă un risc sau o neconformitate importantă, părțile trebuie să coopereze pentru oprirea vânzărilor și retragerea loturilor afectate.

Contractul poate stabili:

• termenul notificării;
• persoanele de contact;
• identificarea loturilor;
• informarea clienților;
• relația cu autoritățile;
• transportul produselor retrase;
• înlocuirea sau rambursarea;
• suportarea costurilor;
• păstrarea probelor.

Serviciile accesorii furnizării

Furnizorul se poate obliga să presteze servicii necesare livrării produselor, precum transportul, instalarea, montajul, configurarea sau instruirea personalului. Codul civil permite includerea unor asemenea servicii accesorii în contractul de furnizare.

Contractul trebuie să precizeze:

• serviciile incluse în preț;
• serviciile facturate separat;
• locul prestării;
• termenul;
• responsabilitățile beneficiarului;
• documentul care confirmă finalizarea;
• garanția lucrărilor efectuate.

Subcontractarea furnizării

Furnizorul poate utiliza producători, transportatori sau alți terți pentru executarea anumitor operațiuni. Contractul trebuie să stabilească dacă subcontractarea este permisă și dacă este necesară aprobarea beneficiarului.

Chiar dacă un terț participă la executare, furnizorul trebuie să răspundă față de beneficiar pentru îndeplinirea obligațiilor asumate, dacă părțile nu au stabilit legal o altă structură.

Obligațiile furnizorului

Furnizorul poate avea obligația:

• să livreze produsele comandate;
• să respecte cantitatea și calitatea;
• să respecte termenele confirmate;
• să asigure ambalarea adecvată;
• să transmită documentele necesare;
• să informeze despre întârzieri;
• să remedieze neconformitățile;
• să mențină autorizațiile;
• să respecte cerințele de siguranță;
• să asigure trasabilitatea produselor.

Obligațiile beneficiarului

Beneficiarul poate avea obligația:

• să transmită comenzile în termen;
• să ofere prognoze corecte;
• să preia produsele;
• să asigure accesul pentru livrare;
• să efectueze recepția;
• să achite facturile;
• să depoziteze produsele corespunzător;
• să nu modifice etichetele;
• să informeze rapid despre defecte;
• să păstreze documentele de trasabilitate.

Confidențialitatea

Părțile pot avea acces la informații privind prețurile, volumele, furnizorii, clienții, metodele de producție și planurile comerciale.

Clauza de confidențialitate trebuie să stabilească:

• informațiile protejate;
• scopul utilizării;
• persoanele care pot primi acces;
• măsurile de securitate;
• durata obligației;
• excepțiile pentru informațiile publice;
• consecințele divulgării neautorizate.

Forța majoră

Un eveniment extern poate împiedica producția, importul, transportul sau livrarea produselor. Contractul trebuie să prevadă procedura de notificare și efectele evenimentului.

Clauza poate reglementa:

• termenul notificării;
• dovezile necesare;
• suspendarea obligațiilor;
• repartizarea produselor disponibile;
• utilizarea unor furnizori alternativi;
• dreptul de încetare dacă situația continuă;
• tratamentul comenzilor deja achitate.

Creșterea obișnuită a costurilor sau lipsa lichidităților nu reprezintă automat forță majoră.

Durata contractului

Contractul poate fi încheiat pe perioadă determinată sau nedeterminată.

Documentul trebuie să precizeze:

• data intrării în vigoare;
• perioada inițială;
• reînnoirea automată;
• termenul de notificare pentru neprelungire;
• revizuirea anuală a prețurilor;
• efectul expirării asupra comenzilor confirmate.

Încetarea cu preaviz

Pentru contractele pe durată nedeterminată, părțile pot stabili un termen de preaviz care să permită reorganizarea producției și a achizițiilor.

În perioada de preaviz trebuie clarificat:

• dacă pot fi transmise comenzi noi;
• ce comenzi vor fi executate;
• cum se plătesc produsele;
• ce se întâmplă cu stocul rezervat;
• când încetează reducerile comerciale;
• cum se restituie materialele și ambalajele.

Rezilierea pentru neexecutarea obligațiilor

Contractul poate înceta înainte de termen dacă una dintre părți încalcă o obligație esențială și nu remediază situația în termenul acordat.

Pot constitui motive de reziliere:

• neplata repetată a facturilor;
• întârzierile repetate ale livrărilor;
• livrarea constantă a unor produse neconforme;
• refuzul nejustificat al recepției;
• pierderea autorizațiilor necesare;
• divulgarea informațiilor confidențiale;
• falsificarea documentelor de conformitate;
• încălcarea gravă a normelor de siguranță;
• utilizarea neautorizată a mărcii;
• neasigurarea volumului minim convenit.

Efectele încetării

Încetarea contractului nu trebuie să lase neclară situația comenzilor și a produselor deja pregătite.

Documentul poate stabili:

• executarea comenzilor confirmate;
• anularea comenzilor neîncepute;
• plata produselor fabricate special;
• achitarea tuturor facturilor;
• restituirea ambalajelor;
• preluarea stocului rezervat;
• soluționarea reclamațiilor în curs;
• continuarea obligațiilor de garanție;
• menținerea confidențialității.

Răspunderea contractuală

Contractul trebuie să delimiteze răspunderea pentru nelivrare, întârziere, neplată, produse defecte și încălcarea obligațiilor de siguranță.

Clauza poate include:

• penalități pentru întârziere;
• despăgubiri pentru prejudiciile directe;
• costurile retragerii produselor;
• costurile depozitării;
• limita totală a răspunderii;
• situațiile excluse de la limitare;
• obligația de reducere a prejudiciului;
• procedura formulării pretențiilor.

Furnizarea internațională de produse

Dacă produsele sunt livrate între state diferite, contractul trebuie să reglementeze suplimentar:

• legea aplicabilă;
• moneda;
• regulile Incoterms;
• formalitățile vamale;
• originea produselor;
• taxele și impozitele;
• autorizațiile de import;
• etichetele și traducerile;
• asigurarea transportului;
• instanța sau arbitrajul competent;
• limba contractuală predominantă.

Greșeli frecvente la redactarea contractului

Printre cele mai frecvente probleme se află:

• descrierea insuficientă a produselor;
• lipsa procedurii de confirmare a comenzilor;
• confundarea prognozei cu o comandă fermă;
• neprecizarea volumului minim;
• modificarea prețului fără criterii;
• lipsa termenului de livrare;
• neclarificarea costurilor transportului;
• lipsa momentului transferului riscului;
• termene nerealiste pentru reclamații;
• neprecizarea soluțiilor pentru produsele neconforme;
• lipsa regulilor privind stocul rezervat;
• neclarificarea comenzilor după încetare;
• omiterea documentelor de conformitate;
• neadaptarea contractului la produsele reglementate;
• încercarea de eliminare a drepturilor consumatorilor.

Ce trebuie verificat înainte de semnare

Înainte de încheierea contractului este recomandată verificarea:

• identității și dreptului de reprezentare al părților;
• produselor și specificațiilor;
• cantităților minime și maxime;
• procedurii comenzilor;
• termenului de confirmare;
• prețurilor și actualizării lor;
• termenului de plată;
• garanțiilor de plată;
• locului și termenului livrării;
• transportului și ambalării;
• transferului proprietății și riscului;
• recepției cantitative și calitative;
• garanțiilor și reclamațiilor;
• regulilor privind retragerea produselor;
• duratei și condițiilor de încetare;
• legii aplicabile și soluționării litigiilor.

Întrebări frecvente despre contractul de furnizare produse

Care este diferența dintre furnizare și vânzare?

Furnizarea presupune, de regulă, livrări ulterioare, succesive sau continue. Vânzarea poate avea ca obiect o singură transmitere a unui bun sau lot determinat.

Este obligatorie indicarea unei cantități minime?

Nu în toate cazurile. Părțile pot stabili că produsele sunt livrate numai în baza comenzilor. Totuși, un volum minim este util atunci când furnizorul rezervă capacitate de producție sau acordă prețuri preferențiale.

Comanda beneficiarului este automat obligatorie?

Depinde de contract. Documentul poate prevedea că obligația de livrare apare numai după confirmarea scrisă a furnizorului.

Furnizorul poate modifica prețurile?

Da, dacă documentul prevede motivele, procedura și termenul de notificare. Trebuie clarificat dacă modificarea se aplică și comenzilor deja confirmate.

Care este termenul maxim de plată între firme?

Legea nr. 72/2013 stabilește, ca regulă, un termen contractual de maximum 60 de zile calendaristice între profesioniști. Un termen mai lung este posibil numai dacă nu este abuziv față de creditor.

Beneficiarul poate refuza livrarea?

Poate refuza produsele atunci când acestea nu corespund în mod relevant comenzii, cantității, calității sau documentelor obligatorii. Refuzul trebuie justificat și consemnat.

Cine suportă transportul?

Contractul trebuie să prevadă dacă transportul este inclus în preț, facturat separat sau organizat direct de beneficiar.

Ce se întâmplă dacă produsele sunt deteriorate în transport?

Răspunsul depinde de momentul transferului riscului, de persoana care a ales transportatorul și de documentele întocmite la recepție.

Poate contractul include și montajul produselor?

Da. Furnizorul poate presta servicii accesorii necesare furnizării, precum transportul, instalarea, montajul sau instruirea.

Furnizorul poate subcontracta livrarea?

Da, dacă documentul nu interzice acest lucru sau dacă beneficiarul și-a dat aprobarea atunci când este necesară. Responsabilitatea față de beneficiar trebuie stabilită clar.

Ce se întâmplă cu comenzile la încetarea contractului?

Contractul trebuie să prevadă dacă comenzile confirmate vor fi executate, anulate sau plătite în funcție de stadiul producției.

Poate furnizorul suspenda livrările pentru neplată?

Da, dacă acest drept este prevăzut sau rezultă din regulile aplicabile neexecutării obligațiilor. Beneficiarul trebuie informat despre suspendare.

Contractul poate fi încheiat pe perioadă nedeterminată?

Da. Este recomandată stabilirea unui termen de preaviz și a efectelor încetării asupra comenzilor, stocurilor și garanțiilor.

Este necesară autentificarea la notar?

În mod obișnuit, contractul de furnizare produse poate fi semnat sub semnătură privată. Forma autentică nu este necesară numai pentru că livrările sunt periodice.

Contractul poate fi semnat electronic?

Da, dacă metoda utilizată permite identificarea semnatarilor, exprimarea acordului și păstrarea documentului într-o formă accesibilă.