Contract de casatorie – model actualizat pentru anul 2026

Contract de căsătorie – convenție matrimonială pentru alegerea regimului bunurilor

Un contract de căsătorie este denumirea folosită în mod obișnuit pentru documentul prin care viitorii soți sau soții stabilesc regimul juridic aplicabil bunurilor și obligațiilor lor patrimoniale. În legislația română, termenul juridic corect este convenție matrimonială.

Prin convenția matrimonială, părțile pot alege regimul separației de bunuri sau regimul comunității convenționale. Dacă nu încheie un asemenea document, li se aplică, de regulă, regimul comunității legale.

Documentul nu reprezintă certificatul de căsătorie și nu conduce singur la încheierea căsătoriei. Căsătoria se celebrează în fața ofițerului de stare civilă, iar convenția matrimonială reglementează în principal relațiile patrimoniale dintre soți.

Un model Contract de casatorie poate ajuta viitorii soți să identifice bunurile, datoriile, investițiile, societățile, veniturile și regulile pe care doresc să le discute cu notarul. Documentul final trebuie însă autentificat de un notar public. O convenție semnată numai între părți, fără autentificare, nu îndeplinește forma obligatorie cerută de lege.

Ce este convenția matrimonială

Convenția matrimonială este actul autentic prin care viitorii soți aleg un alt regim decât comunitatea legală sau prin care soții modifică regimul matrimonial existent, după îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

Documentul stabilește dacă bunurile dobândite în timpul căsătoriei vor fi comune, proprii fiecărui soț sau supuse unor reguli convenționale adaptate situației familiei.

Convenția poate fi utilă atunci când unul dintre soți desfășoară o activitate economică, deține participații într-o societate, are copii dintr-o relație anterioară, intră în căsătorie cu un patrimoniu important ori dorește să delimiteze mai clar bunurile și datoriile.

Scopul său nu este pregătirea divorțului, ci stabilirea anticipată a unor reguli transparente privind administrarea, dobândirea, folosirea și lichidarea patrimoniului.

Diferența dintre contractul de căsătorie și certificatul de căsătorie

Certificatul de căsătorie este documentul de stare civilă care dovedește că două persoane au încheiat căsătoria.

Convenția matrimonială este un act patrimonial separat, autentificat de notar, care arată regimul matrimonial ales și eventualele clauze permise de lege.

Viitorii soți pot încheia convenția înaintea ceremoniei civile, dar aceasta produce efecte numai dacă și din momentul în care căsătoria este încheiată.

Dacă viitorii soți renunță la căsătorie, convenția semnată anterior nu începe să producă efectele patrimoniale pregătite pentru căsătorie.

Diferența dintre convenția matrimonială și un acord personal între parteneri

Convenția matrimonială este limitată de normele legale privind familia, egalitatea dintre soți, autoritatea părintească și moștenirea legală.

Soții nu pot transforma convenția într-un document prin care unul dintre ei dobândește control asupra vieții personale, profesiei, relațiilor sociale sau deciziilor familiale ale celuilalt.

Clauzele privind comportamentul personal, obligația de a avea copii, renunțarea anticipată la autoritatea părintească sau sancțiunile pentru motive personale nu trebuie confundate cu regulile patrimoniale permise într-o convenție matrimonială.

Notarul trebuie să verifice legalitatea clauzelor și să refuze introducerea prevederilor care contravin normelor imperative ori ordinii publice.

Cele trei regimuri matrimoniale

Soții pot avea unul dintre cele trei regimuri recunoscute de Codul civil: comunitatea legală, separația de bunuri sau comunitatea convențională.

Comunitatea legală se aplică în lipsa unei alegeri diferite. Separația de bunuri și comunitatea convențională se aleg prin convenție matrimonială autentică.

Regimul matrimonial produce efecte numai pe durata căsătoriei, chiar dacă actul prin care este ales a fost semnat anterior.

Comunitatea legală

Comunitatea legală reprezintă regimul aplicat automat soților care nu încheie o convenție pentru alegerea unui alt regim.

În principiu, bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul comunității legale sunt bunuri comune în devălmășie. Aceasta înseamnă că, pe durata regimului, nu este stabilită în mod obișnuit o cotă materială distinctă pentru fiecare soț asupra fiecărui bun comun.

Faptul că un apartament, un autoturism sau un alt bun a fost înscris numai pe numele unuia dintre soți nu înseamnă automat că este bun propriu, dacă a fost dobândit în timpul regimului cu resurse care intră în comunitate.

La încetarea și lichidarea comunității se stabilesc bunurile comune, obligațiile comune și contribuția fiecărui soț la dobândirea bunurilor și îndeplinirea obligațiilor.

Bunurile proprii în regimul comunității legale

Nu toate bunurile deținute în timpul căsătoriei devin comune.

Pot rămâne proprii bunurile dobândite înainte de căsătorie, bunurile primite prin moștenire ori donație, dacă dispunătorul nu a stabilit în mod expres caracterul comun, și bunurile care înlocuiesc un bun propriu.

Codul civil include și alte categorii, precum bunurile de uz personal, anumite bunuri destinate exercitării profesiei, despăgubirile pentru prejudiciile aduse unuia dintre soți și fructele bunurilor proprii.

Soțul care susține caracterul propriu trebuie să păstreze documentele privind proveniența banilor, donația, moștenirea, vânzarea bunului inițial și achiziția bunului care îl înlocuiește.

Separația de bunuri

În regimul separației de bunuri, fiecare soț este proprietar exclusiv asupra bunurilor pe care le deținea înainte de căsătorie și asupra celor dobândite ulterior în nume propriu.

Fiecare își administrează patrimoniul și răspunde, în principiu, pentru obligațiile proprii, fără ca simpla existență a căsătoriei să transforme bunurile celuilalt soț în bunuri comune.

Soții pot cumpăra împreună un apartament, o casă, un autoturism sau alte bunuri. În această situație, bunul este deținut în coproprietate pe cote-părți, conform actului de dobândire.

Separarea patrimoniilor nu elimină obligațiile privind cheltuielile căsătoriei, locuința familiei, creșterea copiilor și celelalte reguli obligatorii aplicabile ambilor soți.

Când poate fi utilă separația de bunuri

Regimul poate fi avut în vedere atunci când unul dintre soți conduce o afacere sau desfășoară o profesie care implică riscuri financiare.

Poate fi util și atunci când fiecare soț dorește să își administreze separat veniturile și investițiile ori când ambii intră în căsătorie cu patrimonii, credite și obligații diferite.

Separarea nu trebuie aleasă numai pe baza ideii că va elimina orice risc pentru celălalt soț. Creditorii pot analiza originea bunurilor, obligațiile asumate împreună, fraudele și formalitățile de publicitate.

Părțile trebuie să evalueze și efectul asupra locuinței familiei, cheltuielilor comune, investițiilor realizate în bunul celuilalt și situației în care unul dintre soți renunță temporar la venituri pentru familie.

Inventarul bunurilor în regimul separației

La adoptarea separației de bunuri, notarul întocmește un inventar al bunurilor mobile proprii ale fiecărui soț, potrivit regulilor aplicabile.

Inventarul poate cuprinde autoturisme, mobilier valoros, echipamente, bijuterii, opere de artă, participații, instrumente profesionale și alte bunuri mobile relevante.

Pentru imobile, drepturile rezultă din actele de proprietate și din înscrierile de carte funciară.

Este recomandat ca bunurile să fie descrise prin serie, marcă, număr de inventar, factură, fotografii sau alte elemente care permit identificarea lor ulterioară.

Creanța de participare în regimul separației

Soții pot introduce în convenție reguli privind lichidarea separației în funcție de bunurile dobândite de fiecare în timpul căsătoriei.

Pe baza acestor reguli poate fi calculată o creanță de participare, prin care soțul cu acumularea patrimonială mai mare datorează celuilalt o anumită valoare la lichidarea regimului.

Dacă părțile aleg o asemenea clauză, trebuie definite patrimoniul inițial, achizițiile nete, datoriile luate în calcul, metoda de evaluare și momentul plății.

O formulare vagă privind împărțirea „echitabilă” a diferenței dintre patrimonii poate crea un litigiu dacă nu există reguli de calcul și documente contabile.

Comunitatea convențională

Comunitatea convențională permite soților să adapteze regimul comunității la situația lor.

Părțile pot extinde comunitatea asupra unor bunuri ori datorii care în mod obișnuit ar fi proprii sau pot restrânge comunitatea la bunurile determinate în convenție.

Pot stabili că anumite acte de administrare necesită acordul ambilor soți și pot prevedea modalități particulare de lichidare a comunității.

Regimul nu permite transformarea convenției într-un sistem complet diferit de regimurile recunoscute de lege. Clauzele trebuie să se încadreze în limitele comunității convenționale prevăzute de Codul civil.

Extinderea comunității

Soții pot stabili că anumite bunuri dobândite înainte de căsătorie sau anumite bunuri care ar fi proprii intră în comunitate, în limitele legii.

De exemplu, unul dintre soți poate dori ca un imobil deținut anterior să fie inclus în patrimoniul comun.

Bunul trebuie identificat exact, iar efectele asupra creditorilor, ipotecilor, donațiilor, moștenitorilor și obligațiilor fiscale trebuie analizate înainte de autentificare.

Nu toate bunurile proprii pot fi transformate în bunuri comune printr-o clauză generală. Codul civil protejează anumite categorii care nu pot fi incluse în comunitate prin această metodă.

Restrângerea comunității

Soții pot limita comunitatea la bunurile expres indicate în convenție.

Pot stabili, de exemplu, că numai locuința familiei și un cont destinat cheltuielilor comune vor face parte din comunitate, iar celelalte bunuri vor rămâne proprii.

Convenția trebuie să explice modul în care vor fi tratate veniturile, ratele, investițiile, bunurile cumpărate împreună și bunurile dobândite prin înlocuirea altor active.

Restrângerea comunității nu trebuie utilizată pentru prejudicierea creditorilor existenți sau pentru ascunderea provenienței bunurilor.

Acordul ambilor soți pentru anumite acte

În cadrul comunității convenționale se poate prevedea că anumite acte de administrare vor putea fi încheiate numai cu acordul ambilor soți.

Clauza trebuie să identifice actele, valorile sau bunurile la care se aplică. O interdicție generală și nedeterminată poate bloca administrarea obișnuită a patrimoniului.

Dacă unul dintre soți nu își poate exprima voința ori se opune abuziv, legea permite, în condițiile sale, solicitarea încuviințării instanței de tutelă.

Clauza de preciput

Prin convenția matrimonială se poate include o clauză prin care soțul supraviețuitor preia fără plată, înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe bunuri comune determinate.

Clauza poate fi stabilită în beneficiul fiecăruia dintre soți sau numai în favoarea unuia dintre ei.

Bunurile trebuie descrise suficient de clar. Poate fi avută în vedere, de exemplu, locuința comună, dacă aceasta îndeplinește condițiile necesare și aparține masei vizate de clauză.

Clauza nu elimină drepturile creditorilor și nu poate fi utilizată pentru a încălca normele imperative privind rezerva succesorală. Ea poate deveni lipsită de efect în situațiile prevăzute de lege, inclusiv dacă bunul nu mai există în patrimoniul comun în condițiile cerute.

Ce nu poate modifica o convenție matrimonială

Convenția nu poate deroga de la egalitatea dintre soți.

Nu poate modifica regulile privind autoritatea părintească și nu poate stabili anticipat că unul dintre soți renunță la drepturile și obligațiile sale față de viitorii copii.

Nu poate schimba regulile moștenirii legale prin simple clauze care înlocuiesc testamentul sau dispozițiile succesorale permise.

Nu poate exclude obligațiile esențiale privind contribuția la cheltuielile căsătoriei și protecția locuinței familiei în situațiile în care legea impune reguli obligatorii.

Clauzele care merită discutate înainte de autentificare

Datoriile existente înainte de căsătorie

Viitorii soți trebuie să comunice creditele, împrumuturile, garanțiile, litigiile și obligațiile fiscale importante.

Convenția nu șterge datoriile și nu îl împiedică automat pe creditor să urmărească bunurile asupra cărora are un drept.

Schimbarea regimului matrimonial nu poate fi utilizată pentru transferarea artificială a bunurilor către celălalt soț cu scopul evitării executării.

Creditorii prejudiciați pot utiliza mijloacele prevăzute de lege împotriva modificărilor realizate în frauda intereselor lor.

Creditele contractate în timpul căsătoriei

Regimul matrimonial influențează analiza patrimoniului, dar creditorul va ține cont și de persoanele care au semnat contractul de credit, de garanții și de destinația obligației.

În separația de bunuri, semnarea unui credit numai de către unul dintre soți nu îl transformă automat pe celălalt în codebitor.

Dacă ambii semnează ori constituie garanții, obligațiile rezultă din documentele de credit, indiferent de denumirea regimului matrimonial.

Părțile trebuie să citească distinct convenția matrimonială, contractul de credit, ipoteca și eventualele declarații cerute de bancă.

Societățile și activitățile profesionale

Un soț poate deține părți sociale, acțiuni, un cabinet, o întreprindere ori alte active profesionale.

Convenția trebuie să țină cont de data dobândirii participației, aporturile realizate, dividende, majorările de capital și garanțiile oferite pentru firmă.

Regimul separației poate delimita proprietatea asupra participațiilor, dar nu elimină riscul unei garanții personale, al unui credit comun ori al utilizării bunurilor familiei pentru finanțarea afacerii.

Este recomandată păstrarea distinctă a documentelor societății, a plăților și a provenienței fondurilor investite.

Locuința familiei

Locuința familiei beneficiază de reguli speciale, indiferent de regimul matrimonial.

Soțul care este proprietar exclusiv nu poate ignora în toate situațiile drepturile și protecția recunoscută celuilalt soț asupra locuinței utilizate de familie.

Convenția trebuie corelată cu actul de proprietate, creditul ipotecar, investițiile și contribuția fiecărui soț.

Dacă locuința este bun propriu al unuia, părțile pot stabili cum sunt tratate ratele, renovările și sumele plătite de celălalt, fără a modifica regulile imperative privind locuința familiei.

Încheierea convenției înainte de căsătorie

Viitorii soți se pot prezenta la notar înainte de celebrarea căsătoriei.

Convenția este autentificată și indică regimul care urmează să se aplice, dar produce efecte numai de la data încheierii căsătoriei.

Părțile trebuie să comunice ofițerului de stare civilă regimul ales și să se asigure că formalitățile privind actul de căsătorie și registrul matrimonial sunt îndeplinite.

Convenția poate fi modificată înainte de căsătorie numai cu respectarea aceleiași forme și a condițiilor legale.

Încheierea convenției în timpul căsătoriei

Soții pot schimba regimul matrimonial existent numai după ce a trecut cel puțin un an de la încheierea căsătoriei.

Ei pot înlocui comunitatea legală cu separația de bunuri, separația cu comunitatea convențională sau pot modifica regimul ales, cu respectarea formei autentice și a publicității.

Convenția încheiată în timpul căsătoriei produce efecte de la data stabilită de părți sau, dacă aceasta nu este indicată, de la data autentificării.

Înainte de schimbare trebuie analizată lichidarea regimului anterior, bunurile dobândite până la acel moment, datoriile și efectele față de creditori.

Schimbarea repetată a regimului matrimonial

După îndeplinirea termenului legal inițial, soții pot modifica regimul de mai multe ori, cu respectarea procedurii și a drepturilor terților.

Fiecare schimbare trebuie să aibă o justificare patrimonială reală și să fie documentată.

Modificările frecvente realizate în apropierea unor datorii, litigii sau executări pot fi analizate de creditori și instanțe.

Forma autentică notarială

Convenția matrimonială trebuie încheiată prin înscris autentificat de notarul public, sub sancțiunea nulității absolute.

Consimțământul trebuie exprimat personal sau printr-un mandatar care deține o procură autentică, specială și cu un conținut predeterminat.

Notarul verifică identitatea, capacitatea, voința, regimul ales, documentele bunurilor și legalitatea clauzelor.

Un document generat online și semnat acasă poate constitui numai o schiță de discuție. El nu produce efectele convenției matrimoniale autentice.

Publicitatea convenției matrimoniale

Pentru a putea fi opusă terților, convenția trebuie înscrisă în Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale.

Regimul ales este menționat și în actul de căsătorie.

În funcție de bunurile și calitatea soților, pot fi necesare formalități și în cartea funciară, registrul comerțului sau alte registre de publicitate.

Scopul publicității este ca persoanele care încheie acte cu unul dintre soți să poată verifica regimul aplicabil.

Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale

În registru sunt înscrise comunitatea legală, separația de bunuri, comunitatea convențională și modificările ulterioare.

Convenția se înscrie în registru după încheierea căsătoriei, deoarece numai atunci regimul matrimonial începe să existe.

Actele prin care convenția este modificată, revocată sau anulată sunt, de asemenea, supuse înscrierii.

Registrul poate elibera extrase privind regimul înregistrat, în condițiile procedurii aplicabile.

Efectele față de terți

Între soți, convenția poate produce efecte potrivit datei stabilite și regulilor legale.

Față de terții de bună-credință este important ca formalitățile de publicitate să fie îndeplinite.

Un act secret prin care soții stabilesc un regim diferit de cel făcut public poate produce efecte între ei, dar nu poate fi opus unei persoane de bună-credință care s-a bazat pe informațiile oficiale.

Soții nu trebuie să se bazeze numai pe faptul că au semnat actul la notar, fără să verifice înscrierile și comunicările necesare.

Protecția creditorilor

Schimbarea ori lichidarea regimului matrimonial nu trebuie să prejudicieze creditorii.

Creditorii afectați pot formula acțiunea revocatorie în termen de un an calculat potrivit regulilor privind publicitatea sau momentul în care au cunoscut mai devreme operațiunea.

De asemenea, aceștia pot invoca inopozabilitatea unei modificări sau lichidări realizate în frauda intereselor lor, în condițiile Codului civil.

Convenția nu trebuie folosită pentru a muta formal bunurile către soțul fără datorii atunci când scopul real este evitarea creditorilor.

Separarea judiciară de bunuri

Dacă soții se află sub un regim de comunitate, unul dintre ei poate cere instanței separația de bunuri atunci când actele celuilalt pun în pericol interesele patrimoniale ale familiei.

Această procedură este diferită de schimbarea voluntară realizată prin convenție notarială.

Instanța analizează conduita, riscurile și necesitatea protejării patrimoniului familial.

Încetarea regimului matrimonial

Regimul matrimonial încetează prin desfacerea, anularea, constatarea nulității sau încetarea căsătoriei, în condițiile legii.

Încetarea regimului nu înseamnă automat că toate bunurile sunt deja împărțite.

Este necesară lichidarea, prin care se stabilesc bunurile proprii, bunurile comune, datoriile, contribuțiile și eventualele creanțe dintre soți.

Lichidarea la divorț

La divorț, soții trebuie să analizeze regimul aplicabil și bunurile dobândite pe durata fiecărei perioade.

Dacă au schimbat regimul în timpul căsătoriei, pot exista mai multe mase patrimoniale care trebuie delimitate cronologic.

O locuință cumpărată în comunitate nu devine automat bun propriu după trecerea la separație. Regimul anterior trebuie lichidat și drepturile trebuie stabilite prin actul corespunzător.

Lichidarea poate fi realizată prin acord autentic sau prin hotărâre judecătorească atunci când soții nu se înțeleg.

Lichidarea în cazul decesului

Înainte de împărțirea moștenirii trebuie stabilit ce bunuri îi aparțineau exclusiv soțului decedat și ce drepturi avea soțul supraviețuitor în urma lichidării regimului matrimonial.

Numai partea care aparținea persoanei decedate intră în masa succesorală.

Clauza de preciput, dacă există și poate fi executată, se analizează înaintea partajului moștenirii, potrivit condițiilor legale.

Convenția nu înlocuiește certificatul de moștenitor și nici testamentul.

Nulitatea convenției matrimoniale

Lipsa formei autentice, clauzele interzise, lipsa consimțământului valabil ori alte încălcări pot conduce la nulitatea sau anularea convenției.

Dacă actul este nul ori anulat, între soți se aplică regimul comunității legale, fără afectarea drepturilor dobândite de terții de bună-credință.

Părțile nu trebuie să utilizeze un model generic fără adaptare și să presupună că notarul va autentifica automat orice clauză introdusă.

Convenția încheiată de un minor sau de o persoană aflată sub ocrotire

Minorul care a împlinit vârsta matrimonială poate încheia sau modifica o convenție numai cu încuviințarea ocrotitorului legal și cu autorizarea instanței de tutelă.

Reguli de protecție se aplică și persoanelor care beneficiază de consiliere judiciară ori tutelă specială, în condițiile actuale ale Codului civil.

Notarul trebuie să verifice capacitatea și toate aprobările necesare înainte de autentificare.

Convenția matrimonială cu element internațional

Dacă unul dintre viitorii soți este cetățean străin, dacă domiciliul se află în alt stat sau dacă bunurile sunt situate în mai multe țări, trebuie analizată legea aplicabilă regimului matrimonial.

Un act valabil în România nu trebuie presupus automat ca producând aceleași efecte asupra tuturor bunurilor aflate în străinătate.

Pot fi necesare traduceri autorizate, apostilă, supralegalizare, înscrierea în registre străine și consultarea unui specialist din statul unde se află bunul.

Informații și documente necesare pentru pregătirea convenției

• actele de identitate ale viitorilor soți sau ale soților;
• data planificată a căsătoriei sau certificatul de căsătorie existent;
• regimul matrimonial dorit și motivele practice ale alegerii;
• actele de proprietate pentru imobile, autoturisme și bunuri importante;
• extrasele de carte funciară și informațiile privind ipotecile;
• conturile, investițiile, participațiile sociale și activele profesionale;
• creditele, împrumuturile, garanțiile și celelalte datorii;
• inventarul bunurilor mobile proprii;
• regulile privind bunurile cumpărate împreună după căsătorie;
• modalitatea de contribuție la cheltuielile familiei;
• clauzele privind lichidarea și eventuala creanță de participare;
• bunurile care ar putea face obiectul unei clauze de preciput.

Greșeli frecvente la pregătirea contractului

O greșeală frecventă este folosirea unui document semnat acasă ca și cum ar fi o convenție valabilă.

Viitorii soți nu trebuie să creadă că separația de bunuri elimină orice obligație comună sau orice protecție a locuinței familiei.

Bunurile nu trebuie descrise numai prin expresii generale precum „toate proprietățile mele”.

Datoriile, garanțiile și riscurile unei afaceri nu trebuie ascunse înainte de autentificare.

Clauzele privind copiii, comportamentul personal și moștenirea legală nu trebuie confundate cu obiectul convenției matrimoniale.

Clauza de preciput nu trebuie redactată fără identificarea bunului și analiza drepturilor creditorilor și moștenitorilor rezervatari.

Schimbarea regimului nu trebuie utilizată pentru evitarea creditorilor.

Formalitățile de publicitate nu trebuie omise după autentificare.

Un bun comun dobândit înainte de schimbarea regimului nu trebuie tratat automat ca bun propriu după trecerea la separație.

Convenția nu trebuie încheiată fără analiza efectelor asupra creditelor, afacerilor, imobilelor și investițiilor comune.

Completarea online a unui model

Un formular online poate ajuta părțile să organizeze datele personale, bunurile, datoriile și regimul pe care doresc să îl aleagă.

Modelul poate fi descărcat în format editabil pentru pregătirea discuției și transmiterea informațiilor către notar.

Documentul generat online nu trebuie prezentat drept convenție matrimonială finală și nu poate înlocui autentificarea notarială.

Notarul va verifica situația, va adapta clauzele și va îndeplini ori va iniția formalitățile de publicitate necesare.

De ce este importantă alegerea corectă a regimului matrimonial

Regimul influențează proprietatea asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, administrarea patrimoniului și lichidarea în caz de divorț ori deces.

Separarea de bunuri poate delimita patrimoniile, iar comunitatea convențională poate adapta regulile comunității la obiectivele familiei.

Inventarul, actele de proprietate și dovezile privind proveniența banilor reduc conflictele ulterioare.

Un Contract de căsătorie bine pregătit trebuie să reflecte situația patrimonială reală și să respecte limitele impuse de lege. Documentul final trebuie autentificat de notar și păstrat împreună cu inventarul, extrasele, actele bunurilor și dovezile formalităților efectuate în registrele de publicitate.