Cerere divort de comun acord – model actualizat pentru anul 2026

Cerere divorț de comun acord – condiții și procedură

O cerere de divorț de comun acord este utilizată atunci când ambii soți doresc desfacerea căsătoriei și își exprimă consimțământul în mod liber. Divorțul prin acord poate fi pronunțat indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă soții au sau nu copii minori.

În funcție de situația familiei, procedura poate fi desfășurată în fața instanței de judecată, a notarului public sau, dacă nu există copii minori, în fața ofițerului de stare civilă. Fiecare variantă are propriile condiții, documente și reguli de competență.

Înainte de depunerea cererii, soții trebuie să stabilească ce nume vor purta după divorț și, dacă există copii minori, cum vor fi reglementate autoritatea părintească, locuința copiilor, legăturile personale cu fiecare părinte și contribuția la cheltuielile de creștere și educare.

Ce înseamnă divorțul prin acordul soților

Divorțul prin acord presupune că ambii soți solicită desfacerea căsătoriei și că niciunul dintre ei nu cere stabilirea culpei celuilalt. Autoritatea competentă verifică dacă voința soților este exprimată liber și dacă aceștia stăruie în cererea de divorț.

În cadrul divorțului prin acord nu este necesară descrierea detaliată a conflictelor care au dus la destrămarea relației. Soții pot preciza simplu că raporturile dintre ei nu mai pot continua și că solicită desfacerea căsătoriei în baza consimțământului comun.

Divorțul prin acord poate fi ales chiar dacă numai unul dintre soți a introdus inițial o cerere întemeiată pe alte motive, în măsura în care, în cursul procesului, ambii acceptă desfacerea căsătoriei prin acord.

Unde poate fi depusă cererea

Alegerea procedurii depinde nu numai de existența copiilor, ci și de gradul de înțelegere dintre soți. Dacă există neînțelegeri privind copiii, folosirea locuinței, întreținerea dintre soți sau alte efecte ale divorțului, soluționarea poate necesita sesizarea instanței.

Divorțul de comun acord la instanță

Instanța poate pronunța divorțul prin acord indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există copii minori. Judecătorul verifică dacă fiecare soț își exprimă consimțământul în mod liber și neviciat.

Cererea adresată instanței trebuie semnată de ambii soți. Aceasta poate fi semnată și de un mandatar comun care deține o procură specială autentică. Dacă mandatarul este avocat, acesta poate certifica semnăturile soților în condițiile legii.

La termenul stabilit, instanța verifică dacă soții stăruie în desfacerea căsătoriei. Dacă ambii își mențin acordul, judecătorul pronunță divorțul fără să menționeze culpa vreunuia dintre ei.

Instanța competentă să soluționeze cererea

Cererea de divorț se depune, în primul rând, la judecătoria în circumscripția căreia se află ultima locuință comună a soților, dacă cel puțin unul dintre aceștia mai locuiește în circumscripția respectivă.

Dacă soții nu au avut o locuință comună sau niciunul nu mai locuiește în circumscripția ultimei locuințe comune, este competentă judecătoria de la locuința pârâtului. Dacă pârâtul nu locuiește în România, iar instanțele române sunt competente, cererea se poate depune la judecătoria de la locuința reclamantului.

Dacă niciunul dintre soți nu locuiește în România, aceștia pot conveni să sesizeze orice judecătorie din țară. În lipsa unei asemenea înțelegeri, competența revine Judecătoriei Sectorului 5 București.

Ce trebuie să conțină cererea adresată instanței

Cererea trebuie să conțină informațiile generale obligatorii pentru o cerere de chemare în judecată, precum și datele specifice divorțului.

În document se vor menționa:

• denumirea judecătoriei competente;
• numele și prenumele ambilor soți;
• domiciliul sau reședința fiecărui soț;
• datele de contact, dacă sunt disponibile;
• data și locul încheierii căsătoriei;
• numărul actului de căsătorie;
• ultima locuință comună a soților;
• temeiul divorțului prin acord;
• declarația că ambii soți solicită desfacerea căsătoriei;
• numele pe care îl va purta fiecare după divorț;
• existența sau inexistența copiilor minori;
• înțelegerea privind copiii, dacă este cazul;
• celelalte cereri accesorii asupra cărora soții s-au înțeles;
• lista documentelor anexate;
• data și semnăturile soților.

Codul de procedură civilă impune indicarea numelor copiilor minori ai soților sau adoptați de aceștia. Dacă nu există copii minori, această împrejurare trebuie menționată expres. La cerere se anexează copia certificatului de căsătorie și, după caz, copiile certificatelor de naștere ale copiilor.

Exemplu de obiect al cererii

În partea referitoare la solicitările adresate instanței, soții pot cere:

• desfacerea căsătoriei prin acordul soților;
• constatarea faptului că divorțul se pronunță fără menționarea culpei;
• luarea act de opțiunea fiecărui soț privind numele purtat după divorț;
• exercitarea în comun a autorității părintești;
• stabilirea locuinței copilului la unul dintre părinți;
• stabilirea programului de legături personale cu celălalt părinte;
• stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile copilului;
• luarea act de înțelegerea privind folosirea locuinței familiei;
• soluționarea altor cereri accesorii permise de lege.

Cererile trebuie formulate clar și separat. O formulare generală precum „solicităm rezolvarea situației copiilor” nu arată instanței ce măsuri concrete au convenit părinții.

Divorțul de comun acord fără copii minori

Dacă soții nu au copii minori, aceștia pot alege procedura judiciară, notarială sau administrativă. Alegerea poate depinde de costuri, disponibilitate, domiciliu și existența altor cereri pe care doresc să le soluționeze.

În cerere trebuie menționat expres că soții:

• nu au copii minori născuți din căsătorie;
• nu au copii minori născuți din afara căsătoriei;
• nu au adoptat împreună copii care sunt încă minori;
• solicită desfacerea căsătoriei prin acord;
• și-au exprimat opțiunea privind numele după divorț.

Existența unor copii majori nu împiedică desfășurarea procedurii administrative sau notariale pentru un divorț fără copii minori.

Divorțul prin acord atunci când există copii minori

Existența copiilor minori nu împiedică divorțul prin acord. Soții se pot adresa instanței sau notarului public, însă trebuie să clarifice aspectele esențiale privind copiii.

Părinții trebuie să stabilească:

• exercitarea autorității părintești de către ambii părinți;
• locuința fiecărui copil după divorț;
• modalitatea de păstrare a legăturilor personale cu părintele separat;
• contribuția părinților la cheltuielile de creștere;
• contribuția la educație, învățătură și pregătire profesională;
• modalitatea de luare a deciziilor importante;
• regulile aplicabile vacanțelor și sărbătorilor;
• modul de comunicare a informațiilor despre copil.

Începând cu modificările aplicabile din mai 2026, divorțul notarial cu copii minori presupune acordul soților asupra exercitării autorității părintești de către ambii părinți, locuinței copiilor, relațiilor personale și contribuției la cheltuielile acestora. Dacă raportul de anchetă socială arată că înțelegerea privind autoritatea părintească sau locuința copilului nu este în interesul acestuia, procedura notarială nu poate continua în forma convenită.

Exercitarea autorității părintești

În cadrul divorțului prin acord, regula utilizată este exercitarea în comun a autorității părintești. Aceasta înseamnă că ambii părinți participă la deciziile importante privind sănătatea, educația, domiciliul, documentele și dezvoltarea copilului.

Autoritatea părintească exercitată în comun nu înseamnă că minorul va locui în mod obligatoriu un timp egal la fiecare părinte. Locuința copilului și programul de legături personale reprezintă aspecte distincte.

Dacă unul dintre părinți solicită exercitarea exclusivă a autorității părintești, iar celălalt nu este de acord sau nu sunt îndeplinite condițiile pentru procedura simplificată, situația trebuie analizată de instanță.

Stabilirea locuinței copilului

Părinții trebuie să indice la care dintre ei va fi stabilită locuința copilului după divorț. Alegerea trebuie să țină cont de interesul superior al minorului, de condițiile de locuit, continuitatea educației și relația cu fiecare părinte.

În cerere se recomandă menționarea adresei la care copilul va locui. Dacă părintele intenționează să schimbe domiciliul în viitorul apropiat, această împrejurare trebuie discutată și reglementată cu atenție.

Stabilirea locuinței la unul dintre părinți nu îl înlătură pe celălalt din viața copilului și nu îi anulează drepturile și obligațiile părintești.

Programul de legături personale

Înțelegerea trebuie să prevadă modul în care părintele separat va păstra legătura cu copilul. Un program clar poate preveni conflictele ulterioare.

Programul poate reglementa:

• weekendurile petrecute împreună;
• zilele din timpul săptămânii;
• vacanțele școlare;
• sărbătorile religioase și legale;
• ziua de naștere a copilului;
• ziua de naștere a fiecărui părinte;
• deplasările în țară și în străinătate;
• apelurile telefonice și video;
• preluarea și readucerea copilului;
• comunicarea în situații urgente.

Formularea „tatăl sau mama poate vedea copilul oricând” poate părea flexibilă, dar este dificil de aplicat în cazul apariției unui conflict. Este preferabilă stabilirea unui program minim, fără a împiedica părinții să convină și alte întâlniri.

Contribuția la cheltuielile copiilor

Cererea trebuie să precizeze contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale copiilor.

Contribuția poate fi stabilită:

• sub forma unei sume fixe lunare;
• sub forma unui procent din venitul net;
• prin plata directă a unor cheltuieli determinate;
• prin combinarea unei sume lunare cu cheltuieli suplimentare;
• prin împărțirea costurilor medicale și educaționale.

Documentul trebuie să indice data plății, contul bancar, modalitatea de actualizare și modul de suportare a cheltuielilor extraordinare.

Numele purtat după divorț

Începând cu modificarea Codului civil aplicabilă din 3 mai 2026, fiecare soț poate alege fie să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, fie să revină la numele purtat anterior. Instanța ia act de alegerea exprimată prin hotărârea de divorț.

Dacă soții nu își exprimă alegerea privind numele, fiecare fost soț păstrează numele purtat în timpul căsătoriei. Aceasta reprezintă o schimbare importantă față de regulile anterioare și trebuie avută în vedere la completarea cererii.

Pentru evitarea oricărei neclarități, cererea trebuie să menționeze separat opțiunea fiecărui soț.

Divorțul de comun acord la notar

Notarul public poate constata divorțul prin acord atât atunci când nu există copii minori, cât și atunci când există copii minori, dacă sunt îndeplinite toate condițiile legale.

În cazul copiilor minori, soții trebuie să fie de acord asupra tuturor aspectelor obligatorii referitoare la autoritatea părintească, locuința copiilor, programul de legături personale și contribuția la cheltuielile acestora.

Soții trebuie, de regulă, să se prezinte personal în fața notarului. Cererea inițială poate fi depusă și prin mandatar cu procură autentică, însă la finalul termenului de reflecție soții trebuie să se prezinte personal pentru confirmarea consimțământului.

Notarul competent

Cererea se depune la un notar public competent teritorial în raport cu locul încheierii căsătoriei sau cu ultima locuință comună a soților, potrivit regulilor procedurii notariale.

Înainte de depunere este recomandată contactarea biroului notarial pentru verificarea competenței, a documentelor necesare și a condițiilor aplicabile situației concrete.

Termenul de reflecție de 30 de zile

În procedura notarială și administrativă, după înregistrarea cererii, soților li se acordă un termen de reflecție de 30 de zile. La expirarea acestuia, autoritatea verifică dacă ambii stăruie în cererea de divorț și dacă voința lor este liberă și neviciată.

Dacă unul dintre soți nu se mai prezintă, își retrage acordul sau declară că nu mai dorește divorțul, certificatul de divorț nu poate fi eliberat prin această procedură.

Termenul are rolul de a permite soților să își reanalizeze decizia. Cererea poate fi retrasă înainte de finalizarea procedurii.

Divorțul de comun acord la starea civilă

Procedura administrativă poate fi utilizată numai dacă soții nu au copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați.

Cererea trebuie depusă și semnată personal de ambii soți în fața ofițerului de stare civilă de la serviciul public comunitar de evidență a persoanelor sau de la primăria care păstrează actul de căsătorie ori pe raza căreia s-a aflat ultima locuință comună.

După depunere se acordă un termen de 30 de zile calendaristice. La expirarea acestuia, soții trebuie să confirme că își mențin decizia. Dacă sunt îndeplinite condițiile, ofițerul de stare civilă eliberează certificatul de divorț.

Documente necesare pentru divorțul administrativ

Lista exactă trebuie verificată la serviciul de stare civilă competent. În mod obișnuit, cererea este însoțită de:

• certificatele de naștere ale soților;
• certificatul de căsătorie în original;
• actele de identitate valabile;
• dovada achitării taxei locale;
• documente privind ultima locuință comună, dacă sunt solicitate;
• alte declarații sau formulare utilizate de autoritatea competentă.

Ministerul Afacerilor Interne indică printre documentele necesare certificatele de naștere și de căsătorie în original și documentele de identitate ale soților.

Documente anexate cererii adresate instanței

Taxa judiciară de timbru

Cererea de divorț întemeiată pe acordul soților este supusă unei taxe judiciare de timbru de 200 de lei, potrivit reglementării privind taxele judiciare de timbru. Alte cereri accesorii pot fi taxate separat, în funcție de obiectul lor.

Înainte de plată trebuie verificate datele contului, beneficiarul și modalitatea acceptată de instanța competentă. Dovada achitării se anexează dosarului.

Pentru divorțul administrativ, taxa este stabilită la nivel local și poate diferi de la o localitate la alta. Pagina oficială a serviciului MAI precizează că taxele sunt stabilite prin hotărârea consiliului local.

Trebuie explicate motivele divorțului?

În cazul divorțului prin acord nu este necesară prezentarea unor fapte prin care să se demonstreze culpa unuia dintre soți. Cererea trebuie să arate că ambii solicită desfacerea căsătoriei și că acordul lor este liber.

Soții pot menționa că relațiile dintre ei sunt grav și iremediabil afectate sau că nu mai doresc continuarea căsătoriei, fără să descrie conflicte personale.

Introducerea unor acuzații detaliate poate fi inutilă și poate îngreuna obținerea unei soluții amiabile, mai ales atunci când soții trebuie să colaboreze în continuare pentru creșterea copiilor.

Prezența soților în fața instanței

În procesele de divorț, prezența personală a soților are o importanță deosebită, deoarece instanța trebuie să verifice consimțământul lor și faptul că stăruie în cerere.

În cazul în care unul dintre soți locuiește în străinătate, este împiedicat din motive medicale sau se află într-o altă situație specială, trebuie analizate regulile procedurale privind reprezentarea și prezentarea în fața instanței.

Existența unui avocat nu înseamnă automat că soții nu mai trebuie să se prezinte. Instanța poate solicita prezența personală pentru verificarea consimțământului.

Ce se întâmplă dacă unul dintre soți se răzgândește

Divorțul prin acord presupune menținerea consimțământului ambilor soți până la momentul la care autoritatea competentă soluționează cererea.

Dacă unul dintre soți își retrage acordul:

• divorțul nu mai poate fi pronunțat pe baza acordului comun;
• procedura administrativă sau notarială va fi respinsă ori închisă;
• celălalt soț se poate adresa instanței în baza unui alt motiv de divorț;
• cererea judiciară poate necesita modificarea temeiului juridic;
• aspectele privind copiii vor fi soluționate de instanță.

Retragerea acordului pentru divorț nu înseamnă că soțul care dorește în continuare desfacerea căsătoriei nu mai poate introduce o cerere separată.

Ce se întâmplă dacă soții se împacă

Dacă soții se împacă înainte de finalizarea procedurii, pot retrage cererea. În procesul judiciar, instanța poate lua act de împăcare și poate dispune închiderea dosarului.

Împăcarea nu împiedică introducerea unei noi cereri de divorț dacă relația se deteriorează ulterior.

Documentele și dovezile plăților efectuate trebuie păstrate până la confirmarea oficială a închiderii procedurii.

Divorțul și partajul bunurilor

Divorțul nu produce automat împărțirea concretă a tuturor bunurilor comune. Soții pot solicita lichidarea regimului matrimonial și partajul în același proces sau într-o procedură separată.

Separarea procedurilor poate fi utilă atunci când soții doresc să obțină rapid divorțul, dar au nevoie de mai mult timp pentru evaluarea bunurilor și negocierea împărțirii acestora.

Înainte de introducerea unei cereri de partaj trebuie identificate:

• imobilele dobândite în timpul căsătoriei;
• autoturismele și bunurile de valoare;
• conturile și economiile;
• creditele și datoriile comune;
• investițiile realizate de fiecare soț;
• bunurile proprii care nu intră în comunitate;
• eventualele contribuții diferite la dobândirea patrimoniului.

Folosirea locuinței familiei

Soții pot stabili cine va folosi locuința după separare. Dacă imobilul este închiriat, poate fi necesară clarificarea persoanei care va continua contractul și plata chiriei.

Dacă locuința este proprietate comună și soții nu se înțeleg, simpla cerere de divorț nu soluționează automat toate drepturile asupra imobilului.

În timpul procesului, instanța poate lua măsuri provizorii privind folosirea locuinței familiei, dacă există o solicitare și sunt îndeplinite condițiile procedurale. Codul de procedură civilă permite și măsuri vremelnice privind copiii, întreținerea și folosirea locuinței.

Divorțul când unul dintre soți locuiește în străinătate

Atunci când unul dintre soți locuiește în alt stat, trebuie verificată competența internațională a instanțelor române și regulile privind comunicarea actelor de procedură.

Cererea trebuie să conțină adresa completă din străinătate. O adresă incompletă poate întârzia citarea și soluționarea dosarului.

Dacă ambii soți locuiesc în străinătate, aceștia pot conveni asupra judecătoriei din România la care vor introduce cererea. În lipsa acordului, competența revine Judecătoriei Sectorului 5 București, dacă instanțele române sunt competente.

Divorțul și medierea

Soții pot apela la mediere pentru a discuta efectele divorțului și pentru a redacta o înțelegere privind copiii, locuința, bunurile sau alte aspecte.

Codul de procedură civilă permite anexarea la cerere a înțelegerii rezultate din mediere cu privire la desfacerea căsătoriei și la aspectele accesorii.

Înțelegerea nu înlocuiește hotărârea sau certificatul de divorț. Desfacerea căsătoriei poate fi dispusă numai de autoritatea competentă.

Greșeli frecvente la redactarea cererii

O cerere incompletă poate determina solicitarea unor completări sau poate întârzia procedura.

Printre cele mai frecvente greșeli se află:

• depunerea cererii la o instanță necompetentă;
• lipsa semnăturii unuia dintre soți;
• omiterea ultimei locuințe comune;
• neindicarea copiilor minori;
• lipsa copiei certificatului de căsătorie;
• neclarificarea numelui după divorț;
• formularea vagă a înțelegerii privind copiii;
• neindicarea contribuției la cheltuielile minorului;
• confundarea divorțului cu partajul bunurilor;
• omiterea taxei judiciare de timbru;
• folosirea unei procuri generale în locul unei procuri speciale;
• indicarea unei adrese vechi sau incomplete;
• copierea unui model care nu corespunde situației familiei.

Ce trebuie verificat înainte de depunere

Soții trebuie să citească împreună cererea și să confirme că toate înțelegerile sunt redate corect.

Este recomandată verificarea următoarelor elemente:

• judecătoria, notarul sau serviciul de stare civilă competent;
• datele de identificare ale soților;
• numărul și data certificatului de căsătorie;
• ultima locuință comună;
• existența copiilor minori;
• autoritatea părintească;
• locuința copiilor;
• programul de relații personale;
• contribuția la cheltuielile copiilor;
• opțiunea fiecărui soț privind numele;
• cererile privind locuința sau bunurile;
• documentele anexate;
• achitarea taxelor;
• semnăturile ambilor soți.

Întrebări frecvente despre cererea de divorț de comun acord

Divorțul prin acord este posibil dacă există copii minori?

Da. Soții se pot adresa instanței sau notarului. Pentru procedura notarială trebuie să existe acord asupra autorității părintești comune, locuinței copiilor, relațiilor personale și contribuției la cheltuielile lor.

Divorțul prin acord poate fi cerut după câteva luni de căsătorie?

Da. Procedura judiciară prin acord poate fi utilizată indiferent de durata căsătoriei.

Este necesară prezența ambilor soți?

Consimțământul ambilor soți trebuie verificat. În procedura administrativă cererea se depune personal de ambii, iar în procedura notarială depunerea prin mandatar este posibilă numai în condiții speciale, ambii soți trebuind să se prezinte personal pentru confirmarea finală.

Este obligatoriu un avocat?

Soții pot formula cererea judiciară fără avocat. Asistența unui avocat poate fi utilă atunci când există copii, bunuri importante, locuințe, datorii sau elemente internaționale.

Cât este taxa pentru divorțul prin acord la instanță?

Taxa judiciară de timbru pentru cererea întemeiată pe acordul soților este de 200 de lei. Cererile accesorii pot genera taxe suplimentare.

Se poate depune cererea online?

Unele instanțe acceptă transmiterea documentelor prin mijloace electronice, însă cerințele tehnice și procedurale trebuie verificate direct la instanța competentă. Transmiterea electronică nu elimină automat necesitatea prezentării personale.

Este necesar să fie stabilită culpa?

Nu. În divorțul prin acord, căsătoria se desface fără menționarea culpei soților.

Soții trebuie să împartă bunurile înainte de divorț?

Nu. Partajul poate fi realizat înainte, în timpul sau după procedura de divorț, în funcție de situație și de înțelegerea părților.

Poate unul dintre soți să păstreze numele din căsătorie?

Da. Potrivit regulilor aplicabile din mai 2026, fiecare soț poate alege să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei sau să revină la numele anterior. Dacă nu este exprimată nicio alegere, fiecare păstrează numele purtat în timpul căsătoriei.

Ce se întâmplă dacă unul dintre soți nu mai dorește divorțul?

Procedura prin acord nu mai poate continua în aceeași formă. Soțul care dorește desfacerea căsătoriei poate introduce sau continua o cerere întemeiată pe un alt motiv prevăzut de lege.

Se poate obține divorțul administrativ dacă există un copil major?

Da, dacă nu există și copii minori și sunt îndeplinite celelalte condiții. Existența unui copil care a împlinit vârsta majoratului nu exclude singură procedura administrativă.

Cine eliberează certificatul de divorț?

În procedura administrativă, certificatul este eliberat de ofițerul de stare civilă. În procedura notarială, acesta este eliberat de notarul public. Instanța pronunță o hotărâre judecătorească.

Este valabilă o înțelegere verbală privind copiii?

Înțelegerea trebuie prezentată clar autorității competente și inclusă în actele procedurii. O discuție verbală dintre părinți nu oferă aceeași siguranță și poate fi dificil de aplicat ulterior.

Divorțul de comun acord poate fi refuzat?

Da. Cererea poate fi respinsă dacă nu sunt îndeplinite condițiile legale, dacă unul dintre soți nu își exprimă consimțământul liber, dacă nu mai stăruie în cerere sau dacă înțelegerea privind copiii nu poate fi acceptată.